O suta de metri ganduri

Da-i unui barbat un deget si iti va lua toata mana. Da-i unei femei un deget si iti va pune imediat verigheta pe el.

Nu cred ca exista deja-vu si am impresia ca am mai spus asta.

Procesul solutionarii: identifica problema, izoleaza problema, casatoreste-te cu ea!

Uneori mananc itere.

Urasc misoginii. Si femeile.

Sa presupunem ca eu... sau mai bine, sa presupunem ca un geniu...Oare de ce am senzatia ca ma repet?

Modestia noastra e mai buna ca a lor.

Am inteles in sfarsit principiul incertitudinii al lui Heisenberg. In mecanica cuantica daca stii viteza unei particule nu poti stii cu exactitate pozitia ei. Mi-a scapat o unghie proaspat taiata pe jos. Stiam ca a ajuns la intr-un final la viteza zero, prin urmare nu am mai gasit-o niciodata.

Mie imi place tortul. Or not.

Daca n-ar fi samburele de kiwi care dupa lungi tentative e convins sa iasa dintre masele, limba ta n-ar avea nicio realizare pe ziua de azi.

Daca timpul ar fi gaina, ce ciorba buna ar face.

Daca fuga e rusinoasa propun sa nu mai alergi dezbracat.

Daca socoteala de acasa ti se potriveste si la targ, ti-o tai!

Daca ungurii ar fi plecati din tara ... Atat.

Nu o mai las pe nevasta'mea la acupunctura. Se intoarce cam intepata.

Obuzul asta mi-a cazut cu tronc.

Haina spune multe despre posesorul ei dar cine e suficient de nebun sa stea de vorba cu o haina?

Mi-a zis ca răzbunarea e arma prostului. Las' ca vede el.

Pana si grecii grecesc.

Am avut toata lumea la picioare. Din pacate nu a stat prea mult ca mi-au mirosit.

I-am zis clar si raspicat: "Fii intotdeauna ambiguu!".

Achiesez la demersul de dezavuare al exprimarilor pretentioase.

Ma fura peisajul atunci cand ...

Sa fie echitatie intre oameni!

Intre inmormantare si nunta, prefer mersul la prima din ele. Macar acolo nu se asteapta nimeni sa te bucuri de necazul omului.

Cel mai sigur mod de a-i aduna intr-o sala pe toti oamenii ce au probleme cu tusea este sa organizezi un concert vocal simfonic cu inregistrare live.

Daca as mai avea un singur an de trait as prefera sa fie 2099.

Va rog sa puneti un bemol acestei note de plata!

Daca n-ar fi punctul de la sfarsitul propozitiei n-as sti unde sa ma.

Ce-as vrea sa se spuna la inmormantarea mea? "Sunt stranepotul decedatului si am 100 de ani".

Unii copii puneau o scoica la ureche si auzeau marea. Eu puneam ce aveam prin casa si auzeam :"Ai grija cu paharul ala ca daca il scapi mananci bataie de nu te vezi!".

Nevasta-mea a vrut masina la scara. I-am luat. Scara 1:50.

Daca ar fi sa aleg, prefer sa mor facand bungee-jumping decat in pat, bolnav. Si oricare din ele in locul unei ore de babysitting.

Mergeam pe strada si am vazut un dud. I-am zis: "Hey dude!".

Dar de ce zici ca sunt curios?

Certitudinea se masoara pe o scara care poate urca doar pana la sandwich-ul cu parizer puturos pe care il scoate intotdeauna colegul de compartiment.

Penibilitatea contine trei ingrediente: o faţă murdara, o mama cu un deget inmuiat in saliva si prezenta unui grup de prieteni de joaca atenti la faza.

Batranetea incepe exact in momentul in care un nesimtit de copil respectuos iti spune "nenea".

Esti varza. (Proverb dac)

Surpriza

Ca barbat bine intentionat cum ma stiti, am vrut sa-i fac o surpriza neveste-mii.
Tot zicea ea ca ar fi bine sa facem ceva schimbari. De exemplu, daca nu putem sa ne luam alta masina, macar sa vedem cum ii sta cu alta culoare.
Masina fiind domeniu barbatesc, am respins imixtiunea feminina si am refuzat un asemenea cataclism cromatic.

Totusi, intr-o zi, mi-am zis sa-mi surprind consoarta si sa fac gestul de neasteptat. M-am dus in secret la service, am vorbit cu vopsitorul si i-am furnizat datele coloristice.
- Nea Costica, i-am zis, vezi mata culoarea asta gri metalizat sobolan, nuanta 738?
El a dat din cap a intelegere.
- Bun, vreau s-o schimbi in gri metalizat sobolan, nuanta 736.

Am aranjat detaliile cu nea Costica si, la termenul stabilit am fost sa-mi iau minunatia de masina noua. Ea sedea asteptatoare in parcarea service-ului dar am trecut de doua ori pe langa ea fara sa o recunosc.
Ce mai, era o alta masina.

Bucuros si mandru de asa isprava, m-am dus acasa, sa-mi impresionez nevasta. I-am zis sa iasa in fata blocului ca am o surpriza pentru ea.
Am venit cu viteza, am pus o frana de sofer profesionist ce sunt si am iesit din masina cu o privire si intorsatura de cap cum numai in genericul de la "Tanar si Nelinistit" mai vezi.
- Deci? I-am zis cu o mina de om satisfacut caruia nu-i puteai ajunge la ego.
- Deci ce? Imi raspunde ea nedumerita.
- Ce parere ai? Insist eu in timp ce deja mi se cam fisura piedestalul.
- Despre ce?
Atat ne-a fost. Eu am intrat bosumflat in casa cu sucul propriei dezamagiri ce depasea cu o palma crestetu-mi.
Ea, ma urmarea cu replici "ajutatoare", cum ar fi "stiu, ai schimbat cauciucurile la masina" sau, preferata mea, "sa nu-mi zici ca ai spalat-o".

Ce-o fi fost in capul meu? Doar stiam ca femeile, in creierul lor, pot stoca maxim 10 culori, dintre care vreo 3-4 raman nefolosite toata viata. Pentru ele, cuvinte ca azur, carmin, piersica, lime sau cyan produc acelasi efect ca poarta noua admirata de stiti voi cine.
Pur si simplu ele nu disting culorile. S-o lasam asa!


P.S.
Binenteles ca povestea de mai sus este adevarata si s-a intamplat aidoma. Doar ca rolurile au fost puuutintel inversate.
S-a vopsit nevasta-mea.

To eat or not to meat

Prin definitie, neuro-nul nu are păr. Totusi, in unele cazuri ii mai apare cate un fir. In farfurie. Si pentru el asta nu e cel mai mare cataclism culinar posibil.

Din motive psihologice, nu suport degradarea umana care isi prelungeste trairea muscand din ceva ce a avut viata candva. Din aceleasi motive, nu ma suport nici pe mine atunci cand, ocazional, consum carne.

Zgarciuri macinate cu obstinatie si masele, oase supte zgomotos de maduva, sorici ametiti prin gura, meseni care se infrupta veseli din hoitul decedat al unui cadavru mort resprezinta imaginea actuala a civilizatiei, a normalitatii.

In scopul perpetuarii consumului de carne investim timp, bani si resurse gramaticale pentru inventarea de diminutive cu care umplem avioanele ce fac loopinguri in linguritele ce ne hranesc copiii. Astfel ala micu' e invatat sa se hraneasca cu ciorbica de vacuta, carnita prajita, perisoare, sarmalute, toate numai bune de introdus in gurita. Ne chinuim sa il invatam numele animalelor doar pentru a sti, cand se face mare, ce sa comande la restaurant.

Daca tot vrei sa mananci carne, sa-ti umpli cavitatea bucala cu proteina animala, ia-ti dom'le tolba de sageti, incinge-ti mijlocul cu blana de leopard, vopseste-te in culorile razboiului, ia tomahawkul in mana dreapta, gâtul de gaina neajutorata in mana stanga si hatz, separa intregul in doua multimi. Apoi stai si priveste satisfacut spasmele corpului ce-si cauta sangerand si horcaind capul.

Sa vad si eu o domnisoara simandicoasa, coafata, pe tocuri, imbracata din ultima colectie haute couture, care inainte sa-si tamponeze tacticos buzele dupa ce a inghitit o bucatica de carne atent taiata, sare salbatica la jugulara unui miel ce pastea linistit pe imas si-si infige manichiura french in ficatul victimei.
Sa strapunga repetat inima unui vitel folosind arma crimei un pantof cu toc. Sa sufoce prin strangulare o caprioara inocenta cu elasticul de la dresuri.

De ce vrea lumea sa-si pastreze aparenta de civilizatie? Propun sa inlaturam intermediarul care face toata treaba sangeroasa si ne pune noua pe masa friptura frageda si aburinda. Natura, padurea, piata din centru orasului, ograda vecinului sa fie un imens bufet suedez. Ba toata Suedia sa fie bufet suedez. Atunci sa vedem carnivorii cu vocatie.

It was nice to meat you!

Vaiuri si daruri

O femeie nu se poate simti implinita si definita complet decat dupa ce a invatat sa manuiasca vaiurile si darurile. In complicata lume a lor, nu poti razbi decat daca stii sa te dai cu blush peste intentiile adevarate si fond de ten peste ganduri.

Vaiul este adiacent darului si ele vor fi intalnite mereu impreuna, unul dupa altul in aceeasi propozitie. Pentru a facilita intelegerea, vom exemplifica:

se scrie: "Vai dar nu trebuia!"
se citeste: "Draga, doar nu era sa vii cu mana goala. Las' ca macar atat poti sa aduci si tu ca pe langa cadourile carate de mine de cate ori am venit in vizita si nici macar nu m-ai servit cu o cafeluta si un biscuite ..."

se scrie: "Vai dar ce bine arati!"
se citeste: "Te-ai ingrasat ingrozitor, ai cam imbatranit si nu-mi place stilul imbracamintii. Dar in rest, arati foarte bine!"

se scrie: "Vai dar ce copil frumos! Rar mi-a fost dat sa vad o asemenea valoare estetica egalata doar de inteligenta uimitoare."
se citeste: "Sigur e al tau?"

se scrie: "Vai dar ce interesant, ce fascinant, ce captivant, seducator, incantator".
se citeste: "Ma plictisesti".

se scrie: "Vai dar cu ce parfum te-ai dat? Ce nota de baza intensa, ce zona olfactiva cirscumscrisa florilor de mai, ce amintiri placute imi trezeste!"
se citeste: "Iti miros picioarele."

se scrie: "Vai dar ce scump este!".
se citeste: "Draga sotule, ai trei secunde sa ma contrazici, sa-mi spui ca eu merit orice indiferent cat ar costa, si sa scoti rapid cardul din buzunar."

se scrie: "Vai dar ce ma doare capul!"
se citeste: "Vezi ce se intampla daca n-ai administrat corect vaiul anterior?"

10 indicii ca esti un angajat model

10) Iti incarci telefonul doar de la priza companiei.

9) Chiar daca ai telefonul incarcat, nu il vei folosi decat pentru primirea de apeluri. Pentru efectuarea apelurilor in interes de serviciu ce pornesc de la mici farse telefonice si merg pana la o discutie cu varul din America, exista intotdeauna telefonul firmei.

8) Profiti de toate zilele de nastere ale colegilor la care consumi tot ce e de mancat. Mergi si la zilele de nastere ale colegilor necunoscuti. Mai ales la acestia.

7) Orarul de lucru, fiind flexibil, in timpul iernii contine doua perioade zilnice, respectiv dimineata si seara cand se profita de caldura furnizata de firma. Iti iei o pauza lunga la pranz cand oricum este mai cald si nu trebuie sa dai acasa drumul la centrala. Vara faci invers. Profiti de aerul conditionat al firmei in timpul amiezei.

6) Ai acasa pixuri, capsatoare, coli de hartie, agrafe si chiar odorizante de baie pe care oricum nu le foloseste nimeni la serviciu.

5) La sedinte si intalniri consumi cu pofta gustarile de protocol. Niciodata 13 ciocolate, 8 napolitane si 4 litri de cola nu-ti pot face rau daca le mananci in pauza de 15 minute.

4) Masina firmei face obligatoriu cumparaturi personale si drumuri catre rudele de la tara in timpul delegatiilor.

3) Perifericele computerului se strica mai des la tine decat la restul colegilor. Pe cele "stricate" le iei acasa.

2) Mesele si in consecinta, vizitele la toaleta, ti le planifici astfel incat sa beneficiezi la maxim de hartia igienica, sapunul si prosoapele firmei.

1) Citesti acest post de la serviciu.

Aseara ti-am dat email

Mi-a scris Veronika. Si Oksana. Si Yulia. Rusoaicele. Mi-au trimis si poze. Nu, nu puteti sa le vedeti.

Mi-au spus foarte candid ca “me looks for somebody hansdome like you” si ca “I have feeling for you”. Ca sa fie clar pentru toata lumea, unde scrie “you” se refera la mine. Ele iubesc copiii dar nu au d’ai lor, cauta pe cineva pentru care sa gateasca si cu care sa faca plimbari. Asa scrie. "I search for the responsible person, the one who can show me wisdom, love and attention which he has.". D'aia ele imi scriu numai mie si toti colegii din birou sunt invidiosi.

Nu stiu cum au dat de e-mailul meu, dar deh, nu te poti pune in calea “true romance”-ului. Ele spun ca un miracol al destinului ne-a adus impreuna.

Le-am scris inapoi. Am parfumat emailul si am dat send dupa ce am pus si o lacrima la attachment.
Ca sa vedeti cat de discrete sunt, nu mi-au raspuns ele la email. Am primit in schimb sute de mailuri de la niste cunoscuti d-ai lor, medici renumiti, care recomandau penis enlargement. Imi descriau cum sa “become more confident knowing that you can reach any womans G-SPOT” si sa “increas sexual desire and improve performance & endurance!”. N-am inteles prea bine ce vor dar e cu pret redus doar pentru mine.

Mi-au scris si multi farmacisti care au la oferta Viagra si Cyalis.
Am comandat cateva, dar nu prea multe ca nu aveam bani. Intre timp, situatia s-a rezolvat. Acum sunt milionar gratie lui Wumi Abdul, nigerianul, care mi-a spus de o suma de bani abandonata intr-un cont din strainatate dupa moartea tatalui sau intr-un spital din Abidjan.

Ma uit pe proaspat achizitionatul Rolecs original si vad ca e timpul sa plec. Trebuie sa merg la banca sa depun cateva mii de euro ca si comisioane pentru un castig la loterie. Am primit email, pot sa va dovedesc. Zice ca sunt singurul castigator. Sic!

Oamenii sunt mult mai prietenosi pe internet decat in viata reala.

P.S.
Trimiteti acest mesaj la toate adresele de email de la Yahoo si Gmail! Am o informatie sigura ca vor sterge orice cont care nu contine acest post.

P.P.S.
Sunt mult mai vesel azi. Isi merita toti banii cutia de Xanax.

Draga mea,

abia acum realizez cat de mult imi lipsesti. Te caut peste tot. Nu stiu unde si cand te-am pierdut dar stiu ca orice fibra din fiinta mea te vrea inapoi. Imi dau seama ca am lasat o femeie sa intre intre noi si mana ei ne-a separat. Imi pare rau. Vreau din nou sa dorm cu tine la locul nostru, unul in altul.

Fara tine nu sunt intreg si pot spune cu toata convingerea ca doar tu esti perechea mea. Simt ca suntem facuti din acelasi material si meniti sa fim impreuna. Ma innebunesti cu formele si mai ales cu mirosul tau.

Avem o istorie lunga si plina de momente romantice. Am cutreierat lumea impreuna. E adevarat, am avut si greutati. Am fost rostogoliti si inecati in valtoarea vietii, purtati de colo colo, am iesit cu greu din razboi si nu de putine ori am fost calcati in picioare.

Draga mea, mi-a placut intotdeauna cum te porti cu mine.
Poate ca altele sunt mai tinere, poate mai frumoase dar eu doar cu tine ma potrivesc.
E adevarat, ai cam albit pe ici, pe colo, parul tau s-a cam rarit dar pentru mine esti ca in prima zi in care te-am vazut.
Te caut infrigurat si ma usuc singur de dorul tau.

Te vreau inapoi, soseta mea pereche.

Furazolidon Quijote

Adica am luat furazolidon si ma lupt cu morile de vant. De ce vant? Pentru ca cel putin asta credeam ca e starea de agregare dar am avut surprize lichefiate. De ce mori? Pentru ca asa iti vine sa.

Incepand de dimineata am masurat timpul in descinderi intempestive la baie. Sa tot fi fost vreo 50 iar trendul e inca ascendent. Si de fiecare data bat recordul anterior. E uimitor cat de rapida poate fi fiinta umana in drumul catre scop. Nici macar pantalonii in vine...

Apropo ... vineee.

Gata, am mai descoperit un tub de carton. Nici nu-ti vine sa crezi in cate straturi de hartie le impacheteaza astia.

Aaa... va mai las putin. Nu va suparati. Faceti cunostinta!

Unde eram? A, la tuburi. Da, le dezambalez cu aceeasi viteza cu care (cacofonie intentionata) un copil rupe ambalajul de la un ou cu surprize. Oare ce gaina au angajat astia sa faca atatea oua?

Pauza. Aaa.... stiti voi.

Ma intorc la gaina ce oua infernal. Prin mansarde.

Aseara am mancat niste struguri.

Colectionarul

De cateva zile, simtul meu estetic ce sforaia linistit s-a trezit brusc si entuziasmat ca vrea sa decorez apartamentul cu arta sofisticata, rafinata si fina.

Daca puteti sa ma ajutati, as dori un peste de sticla albastra asezat pe un milieu de plastic. Le-as pune la vedere, pe televizor. Langa, as vrea un tablou din acelea care se baga in priza, cu o cascada luminata din spate si un difuzor cu ciripit de pasarele pentru serile romantice.

Mi-ar mai trebui niste bibelouri de pus in biblioteca goala. Daca aveti un pescar, o balerina, o pisica sau un cal cu doua picioare in aer tinut in echilibru printr-o maiestrie ceramica, de un tufis de portelan la mijloc. Langa, as vedea serviciul de pahare rosu cu verde puse pe niste platouri din sticla impletita.

In dormitor imi imaginez o carpeta pe perete, chiar deasupra patului. Ceva rapitor. Pe noptiera ar merge o veioza de plastic in forma de racheta, cu apa in care, de la caldura becului, sa se ridice jucause tot felul de confetti frumos colorate. O minunatie.

Pentru baie as dori niste prosoape imprimate cu frumusetile patriei, cumparate de la magazinele exclusiviste de pe marginea drumului sau macar imprumutate de la vreun sofer de tir.

Deocamdata stau la bloc dar m-as pregati de pe acum pentru mutarea la casa. Pentru asta am neaparat nevoie de niste pitici colorati numai buni de pus in gradina de la strada. Ma emotionati daca imi aduceti si o Alba ca Zapada intre ei.

Nu puteti sa-mi faceti rost si de un catelus de plastic care sa dea din cap isteric in ritmul masinii. Daca tot am ajuns la masina, caut si niste franjuri de agatat de jur imprejur, niste CD-uri de balanganit la oglinda impreuna cu un fanion cu Steaua. Si niste abtibilduri lucioase de pus pe bord. Pentru siguranta, dati-mi si o icoana stridenta cu fecioara Maria care sa-mi ierte si injuraturile din trafic.

Nevasta-mea zice ca ar vrea si ea in casa un Picasso sau macar un Grigorescu.
Ce kitschos!

Scara ca ţara

Daca familia este atomul de baza al societatii, scara de bloc reprezinta molecula ţării. Sub deviza "du-te si joaca-te la scara ta!", vorbim de scara de bloc ca ţară, dar la o alta scară.

Astfel, pentru ca o scara de bloc sa functioneze corect trebuie ocupate urmatoarele posturi:

Seful de scara: responsabil de anunturile scrise atent cu un creion bont pe o foaie de dictando veche. Detine o gramatica proprie si o va afisa mandru la avizier: "S-ă aducie-ti bani pentru femeiea de servici!".
Se va plimba tantos pe casa scarii avand vesta tricotata, ochelari borcanici si nelipsita sapca muncitoreasca pe cap.

Pensionara: sta la etajul 1, chiar deasupra intrarii si detine un device intern de contorizare a persoanelor ce folosesc usa.
Intotdeauna gata sa te ajute: "Nu mergeti acasa ca sotia e la piata! A fost inainte la magazin si a luat doua cepe si un kilogram de rosii cam verzi."

Gospodarul: trebaluieste zilnic prin casa si foloseste cu spor intervalul de liniste. Poseda bormasina cu senzori de presiune atasati la pernele vecinilor si o porneste cu percutie doar cand detecteaza intinderea la orizontala a celorlalti locatari.

Mecanicul: poseda dacie 1300 din '74 si tot de atunci maiou alb ce-i pune in valoare podoaba axilara. Mestereste zilnic chiar in fata intrarii. Traiectoria masina-apartament este minutios evidentiata de petele de ulei de motor. Sta la ultimul etaj.

Melomanul: detine sistem stereo HiFi cu potentiometrul blocat la maxim. Are un singur CD cu o melodie pusa pe repeat. Are si trompeta.

Betivul: Pe langa doua beri si trei sticle de vin de la crasma din cartier, prin venele lui curge patriotismul. Cunoaste prima strofa din imnul national si convoaca repetitii cu toata lumea la ore mici.

Noul vecin: s-a mutat de curand. Are colturile si canturile mobilei murdarite cu var alb pe care l-a luat din zgarieturile de pe peretii casei scarii pe care se jura ca nici macar nu i-a atins.

Artistul: detine spray cu vopsea si cunoaste cuvinte din patru litere de pus cu maiestrie grafica pe usa de la lift.

Mahalagioaica: a se observa genul feminin al subiectului. S-a incercat in trecut inlocuirea ei cu un grup de 10 barbati. Un esec lamentabil. Acapareaza luarile de cuvant la sedinta de scara si le umple cu estimari mililitrice despre consumul de apa al vecinilor care fura lichidul din calorifere, raportari milisecundice despre depasirea timpului regulamentar de vizita si multe alte lucruri pe care niciun muritor n-a reusit sa le asculte vreodata pana la capat.

Pana la ora publicarii postului nu terminase de vorbit.

P.S.
Cocalarul: El nu are loc de parcare platit la primarie, el parcheaza unde vrea muschii lui, ca are Q7 alb-galbejit-mat. Se imbraca in "treling" alb, de firma, adidasi de firma, ceas de firma (asta e fake, dar noi adica nu ne prindem!),lant gros de aur plus bratara, (set cumparat de la turci, in vacanta din Antalia) si nevasta mai inalta ca el cu 40 cm, blond platinat-ars, unghii 4 cm cu picturi rurale, geanta DG si pubis la vedere.
Baga-l in lista de locatari pana nu-si asmute pitbulul pe tine!

Cu multumiri Arcadiei pentru descrierea completa a ultimului locatar.

Trafic de soferi

Fiecare sofer are certitudinea ca abilitatile lui de a manevra automobilul sunt mult peste media celorlalti conducatori auto. Si pe buna dreptate. Exista undeva in tara asta, trei soferi care conduc atat de prost incat trag in jos media abilitatilor din spatele volanului si ne lasa pe noi, toti ceilalti, deasupra liniei. Ei sunt angajati de un consortiu de firme producatoare de masini si platiti cu bani grei doar pentru a exista si, astfel, a injecta endorfine in orgoliul nostru, al soferului tipic.

Asadar, la volanul masinii cu numarul 1 se afla soferul care porneste mereu cu frana de mana, mana pe poseta, poseta peste tot. Asta deoarece nu a gasit cheile decat dupa ce a revarsat doar o mica parte din continutul ei pe jos, bord, scaun si bancheta din spate. Oscileaza intre pasaje cu acul turometrului in zona rosie in timp ce indicatorul de viteza tine aproape de zero si portiuni de innecari repetate ale motorului si smucituri atasate. Inchide portiera lasand un colt din rochie fluturand in vant. Nu e interesata de ABS sau ESP dar stie ca masina trebuie sa aiba abtibilde cu flori si neaparat oglinda in parasolarul soferului.
Dupa ce a mers tot drumul calare pe linia dintre benzi, parcheaza perpendicular pe marcajele delimitatoare. Din a treia incercare.

Masina cu numarul 2 este in general o dacie veche dar foarte bine intretinuta si condusa tacticos si cu mandrie de sofer doar dupa ce si-a potrivit palaria pe cap.
De obicei este la pensie. Are probleme cu colonul dar nu si cu coloana. Coloana de masini adunata in spatele lui si formata din soferi grabiti si nervosi cu voci ragusite si claxoane tocite. El nu vede, nu aude. Mentine cu obstinatie viteza de croaziera la doua noduri in afara localitatii, unul in localitate si unul la cravata.

La volanul masinii cu numarul XES-96-B descoperim o dovada vie ca selectia naturala functioneaza. Jungla l-a dotat cu abilitati inconfundabile pe care le foloseste si cand paraseste habitatul natural mergand la mare sau la munte. Taie linia dubla, taie curba, taie faţa altora. Totul dupa cum il taie capul. Tot la capitolul taieri se include si respectul sau modestia de pe lista insusirilor. Nu e impresionat de bariere sau semafoare nici radar sau girofare. Are masina tunata dar nu arunca bani pe extraoptiuni inutile cum ar fi semnalizatorul. Arunca in schimb alte hartii. Pe geam. Impreuna cu alte lucruri trebuincioase pe marginea drumului.

Eu am numarat doar trei astfel de soferi.
Dar, oamenii se impart in 3 categorii: unii care stiu sa numere si altii care nu.

Inflatie lexicala

Traim vremuri cu greutate. Inflatia creste si se propaga in toata economia. Din aceasta cauza, propun ca si limba română sa se adapteze graficului ascendent al cresterii preturilor. Fiecare numeral prezent intr-un cuvant românesc va fi incrementat cu o unitate pentru alinierea bagajului lexical la starea actuala a economiei.

Astfel, intr-un limbaj de criza, un text corect gramatical ar fi urmatorul:

A fost dedouăori ca nicidedouăori doi printi macinati de întreiala. Printii erau foarte cvartsti si cantau la fluier doua treine. Si-au dat seama ca singuri nu fac nici trei bani asa ca au decis sa se casatoreasca.

Au cupatruerat cu elicnouăerul tot tinutul sa gaseasca doua printese cu care sa se casatoreasca la triserica. Au tot cincilat si iar au cincilat prin tara pana cand eforturile lor au fost incdoinate de succes.

Mai a doua au gasit doua printese pe care le chema Alba ca Zapada. Aveau 8 pitici. Ele i-au refuzat pe printi deoarece acestia nu voiau sa-i adnouăeze pe pitici.

A treia oara au gasit doua Scufite Rosii. Si acestea i-au refuzat pentru ca aveau de cnouă turte pentru doua bunici si doi lupi de curte.

In sfarsit au gasit-două pe Rapunzel care patrucota doua patrucouri din fire de păr. Printilor le era frig asa ca Rapunzel li s-a parut decizia nouăimă. Totusi, Rapunzel i-a refuzat pentru ca nu se putea imparti in trei.

Fiind refuzati de toate+una au decis sa nu se mai casatoreasca nicidedouăori.
Mai bine si-au luat bere rece si masina zece care-i si intrece.

Vand nevasta

Vand nevasta in regim Parter + Etaj + Mansarda

Suprafata: de la casatorie incoace, in continua crestere
An constructie: niciodata cu mai mult de 30 de ani in urma
Imbunatatiri:
- parere de sine beton
- parchet cu dosar acolo
- vedere la strada prin ochelari de firma
- usa deschisa oricui arata bine
- contorizare avansata a actiunilor partenerului
- garaj incapator
- fatada gletuita zilnic
- apa curenta dar de preferat cu lamaie
- canalizare functionala dar uneori mirositoare
- mici probleme la mansarda unde ar trebui reparata o gaura zgomotoasa
- balcoane generoase dar cu nevoie de sustinere
- prezinta scurgeri lunare dar reparabile cu cresterea timp de noua luni a suprafetei utile
- parterul prezinta frecventa inaltare pe tocuri atasate doar unor pantofi scumpi si multi. Foarte multi.
- necesita barbat decomandat.
Structura de rezistenta: metalica. Este tinuta in picioare doar de aur si argint.
Lift: nu are, doar lifting
Dependinte: cadouri si complimente zilnice
Sistem incalzire: centrala pe lemne sub forma de hartie tiparita de Banca Nationala. Poate arde si gazul.
Electrocasnice: masina de spalat rufe, aragaz, fier de calcat. Toate noi, nefolosite. In schimb, storcatorul si tocatorul sunt utilizate intens.
Locatia: intotdeauna aproape de magazine, malluri, banci
Supraveghere video: constanta. Detine casete video cu partenerul si le poate scoate in momente total inoportune.
Pozitionare pe harta: nu poate
Disponibilitate: La cheie. Periodic la rosu.
Pret: Orice suma. Ofer.

Let's undo it, Romania!

Poate ati vazut deja, niste simandicosi, vor sa curete ei minunata noastra patrie, fix in data de 25 septembrie. Ete fleosc.

Adica dupa ce noi ne-am chinuit sa plantam strategic, din pepiniera proprie, langa fiecare copac un pet de doi litri, langa fiecare gratar un maldar de cutii de bere, sub fiecare cearsaf de plaja, un ciorchine de strugure si trei samburi de piersica, pe fiecare banca din parc 14 mucuri de tigara si un pachet rupt, langa fiecare loc de joaca resturile a doua pungi de seminte, la fiecare cot de râu componente ruginite din aragazul sau frigiderul nostru vechi, la fiecare iesire din bloc nelipsitele hartii mototolite, dupa ce am dus punga de plastic din varful muntilor pana in fundul marii, deci dupa ce noi am facut timp de generatii toate astea, vin pacalicii astia sa strice tot. Niste nesimtiti dom'le. Fara pic de respect fata de munca noastra. D'aia Romania este unde este.

Atat s-au ambalat curatii astia de parca nu noi am fi regii ambalajelor duse de vanturi si maini harnice in toate locurile verzi. Asta asa, sa le dea o mica tusa de frumusete si semnificatie pe care ingratii astia nu o apreciaza.

Unde ajungem in ritmul asta? Daca dupa actiunea asta o sa-i vina unuia ideea sa faca curat la el in curte? Sau, fereasca-ne zeul gunoaielor, chiar in casa sau masina proprie? Nu putem sa aruncam asa, ca pe un deseu, o bucata semnificativa din zestrea noastra nationala.

Maine poimaine nu mai avem voie sa scuipam in metrou, sa lipim guma sub scaunul de la cinema, sa desenam cu markerul permanent pe spatarul scaunului din autobuz, sa zgariem masini si pereti, sa dam drumul la manele cat poate duce difuzorul, sa injuram in trafic, sa ne usuram pe marginea drumului. Este inadmisibil! Protestez.

De aceea, inainte de marea lor sclifoseala de peste doua saptamani, propun sa aratam ca românul este unit cand e vorba de lucruri marete si sa boicotam actiunea prin ... prin felul nostru natural de a fi. Sa fim români!

Propun ca fiecare metru patrat de tara sa contina macar o conserva sau cutie de suc/bere, sub lozinca "Yes, we can!".

Nu pot ei sa curete cat putem noi sa murdarim. Nu reusesc ei sa arunce in lupta cat putem noi sa aruncam pe jos.

P.S.
Daca, prin absurd, nu v-am convins si totusi ati vrea sa va inscrieti in mafia lor, intrati aici.

Concediu la tara

Vara asta am vrut sa ma racoresc, sa scap de canicula inabusitoare si dupa o dezbatere democratica cu sotia, a fost ales Egiptul. Asta e tara din titlu.

Astfel nevasta cu o mana târa trolerul, cu cealalta imi aplica acelasi tratament mie.

Nu stiu cine a decis amplasarea aeroportului Baneasa langa o mica statie de autobuz. Proasta inspiratie. Din cauza statiei, e foarte probabil sa treci pe langa el, neobservandu-l. Doar mirosul de transpiratie si gunoaie il da de gol. Iar asta e singurul context in care poti folosi atributul "gol". Inauntru e plin de o pasta de oameni si femei, persoane si unguri, bucati de valize, membre detasate de corp, resturi de bilete, franturi de injuraturi, vocale si consoane mixate neinteligibil.

Ajunsi in Egipt, am fost primiti cu caldura. Gradele de afara se luau la intrecere si duceau un finish la fotografie cu o juma' de unghi drept.

Egiptenii au amenajat foarte bine tara. Nu e ca la noi unde langa mare trebuie sa te multumesti cu 3 metri de plaja erodata. Cu o minutioasa grija, ei au asezat nisip, fir cu fir, pe toata suprafata tarii.

Il stiti pe copilul ala enervant care in alergarea haotica pe plaja face ca nisipul de pe talpile lui sa aterizeze la tine pe inghetata? Ei bine, el nu era prezent. Din fericire.

Il stiti pe nesimtitul care, atunci cand intri in apa si astepti corpul sa semneze un tratat de neagresiune cu apa, milimetru cu milimetru, vine si intra galagios in apa stropind totul in cale? Ei bine, el nu era prezent. Din fericire.

Le stiti pe tipele alea care toata ziua fac plaja topless? Nici ele nu erau. Din pacate. Erau in schimb niste araboaice carora li se vedeau cativa centimetri lasati neacoperiti de costumul de baie. Asta pentru ca nu purtau manusi.

Mie mi-a placut in Egipt cu taxiul. Circulatia auto, la orice intersectie era ierarhizata intr-un sistem bine gandit de cedeaza trecerea si nervii pe baza intensitatii claxonului. Tot pe acelasi sistem se ocupau benzile unde concurenta la admitere era de doi-trei pe loc.

Fiind un popor de oameni dusi la teatru si concerte simfonice, la aterizarea avionului, conationalii nostri izbucneau in aplauze. Pilotul, obisnuit la randu-i cu scena, iesea de dupa cortina, cu o mana conducea avionul, cu alta aplauda si el iar cu cealalta facea reverente.
Eu am strigat "bis, bis". A doua aterizare nu i-a mai iesit asa bine.
Acum eu cu o mana stau in ghips, cu alta scriu iar cu cealalta ma gandesc la concediul viitor.
Ma duc la tara.

Au gust de concediu

E august. E concediu. Sufar intermitent de internetlessness.
Ne vedem dupa perioada de insolatii si toxiinfectii alimentare cu colectia de toamna-iarna.

Limba romana si ale ei papile

Mai ieri, s-au adunat comitetele lingvistice conduse de Traian si Decebal in sala de conferinte din Dacia, pe cand aceasta inca nu avea ABS, sa compuna o noua limba. Nu stiu ce-au avut in cap inainte de sedinta dar dupa, lista continea sabii, sulite si buzdugane.
Uitati ce a iesit:

O limba in care nu exista conserve la conservator si nici gladiatorul nu comercializeaza gladiole.
Cineva poate sa numere dar nu si sa litere.
Spunem foarte convinsi ca "am racit" cand temperatura corpului atinge 40 de grade. Ce se intampla cand "am incalzit"?
Incurcat? Nu se poate formula mai frumos? Infundcat.
Daca un carnivor mananca carne, ce mananca un omnivor?
Daca ti se intampla ceva rau, suspini, daca e de bine, jospini?
De ce poti spune "se crapa de ziua" dar nu si "se lipeste de noapte"?
Cum spui adevarul astfel incat sa fiarba apele?
Constipat este antonimul lui prostipat? Concesiune-procesiune si constata-prostata?
Spui "m-am nascut" de parca ai zice "m-am scarpinat". Spui "ma mananca" dar nu poti preciza cine.
Cum s-au incurcat lucrurile atat de mult incat nasul curge si benzina miroase?
Cum poti sa iei curba dar sa dai coltul?
Secretia ce are de ascuns?
Daca poliglotul are cunostinta de mai multe limbi, politicul ce are?
Daca nu esti clamat esti aclamat? Dupa aceea esti reclamat sau exclamat?
Daca nu mai esti tern, esti extern?
Daca ai avut ura acum ai postura?
Daca ai doua zaruri ai un bizar? Daca esti bun de trei ori, esti tribun? Trei litere 'b' fac un trib?
Desi iti bagi mintile in cap cum se face ca mai apoi tu esti cel scos din ele?
Cum poti fi sanatos tun, gol pusca si frumos foc?
Te inteapa ficatul, te impunge inima, te taie capul. E periculos cu atatea organe. Mai bine le tii afara. La politie.
Cum de eu ma joc pe teren iar nevasta-mea ma joaca pe degete?
Apropo, "nevasta" este negatia de la ce?

Prietenul la nevoi se cunoaste

Nu-mi plac diacriticele dar pentru acest post va trebui sa le utilizez. Amicul meu, despre care voi vorbi, are doua si nu ii e frica sa le foloseasca.

Suntem prieteni de cand eram mic. Am crescut impreuna fiind nedespartiti la gradinita, la scoala, facultate, iar acum lucreaza cu mine la aceeasi firma. Am dat examene impreuna, am trecut prin greutati, ne-am distrat, ne-am plictisit. Ce mai, avem o istorie lunga din care nu lipsesc nici razboaiele urmate de tratate de pace.

El e mai timid din fire, mai introvertit, chiar secretos uneori. Nu-i place sa iasa in evidenta dar daca situatia o cere, cu siguranta ma pot baza pe el.
Uneori vine in vizita pe la mine sa stam de vorba si se asaza pe canapeaua din sufragerie. Ba chiar are un talent de a se afunda mai mult in ea decat o pot face eu in pozitiile cele mai lenese. Vorbim despre fotbal, tehnologie de ultima ora, femei iar cand ajungem la politica, are o parere foarte argumentata despre conducerea tarii.

Imi aduc aminte ca odata m-a enervat atat de tare incat l-am dat afara. Imi place totusi de el ca nu se supara si revine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Printre altele, e un pasionat de medicina si nu de putine ori mi-a dezvaluit niste remedii rapide pentru crampele abdominale. Ii plac plimbarile lungi in aer liber si se bucura de natura.

De obicei este tacut si linistit. Ultima data, cand aveam un moment de contemplatie, a venit pe la spate, m-a zgaltait si speriat cu un zgomot cum numai el stie sa faca. Problema e ca nu eram singur si m-a cam facut de ras. Mi-am dres zgomotos vocea si a trebuit sa inventez o scuza pentru a parasi locul respectiv cu miros de cauciuc ars tocit pe asfalt.

Ce nu inteleg eu este de ce in locurile speciale pentru fumat, eu ca nefumator deranjez daca vin cu prietenul meu. Cica el strica atmosfera. Adica ei pot sa ma umple de fum, asa cu stil, cu rotocoale docile directionate spre nasul meu? Eu de ce nu pot sa fac asta?

A, si nu ti-am spus. Cu ajutorul lui se atinge culmea romantismului in patul conjugal.

Sigur ti-ai dat seama despre cine vorbesc. Cum, tu nu esti prieten cu el?
Ete scârţ.

Campionatul mondial de shopping

Strada e pustie. Toate femeile sunt deja inauntru in fata televizorului. Doar un exemplar feminin intarziat alearga grabit dupa apa plata si doua lamai cu care intra ca o furtuna in casa.

Se asaza relaxata pe un taburet ingust, cu picioarele la 90 de grade fata de trunchi ca sa nu se sifoneze, isi intinde cu grija minutioasa cutele formate pe fusta, cu atentie la firul care ameninta sa porneasca in sus pe dunga de la strampi. Scoate o mica oglinda din poseta, isi improspateaza rujul si fardul, rasuceste pe degetul inmuiat in saliva o suvita de par rebel, nealiniata cu celelalte, trage de bluza ca sa nu para grasa, isi impinge in sus sutienul pentru mai mult volum si deschide televizorul la transmisiunea in direct a finalei campionatului mondial de shopping. Cel putin asta e intentia.

Telecomanda este in cealalta parte a camerei. Se ridica frustrata, apuca telecomanda si repeta metodic procesul anterior, adaugand si o aplicare de rimel. Isi da seama ca a uitat usa deschisa dupa intrarea uraganica in casa. Se ridica iar nervoasa si cu pasi mici acompaniati de sunete ascutite de tocuri pe gresie ajunge la usa pe care in sfarsit, din doua incercari, o si inchide. Din nou ajunge bosumflata la taburetul ingust, de data aceasta si cu telecomanda langa ea. Se asaza dupa acelasi proces executat cu incapatanare si precizie religioasa. Apasa victorioasa pe un buton si ... nu se intampla nimic. Dupa incercari repetate, nimereste butonul potrivit si in sfarsit televizorul se deschide pe canalul doi. Ca sa ajunga la primul, cel pe care se transmite finala, trece prin toate canalele, pana la 100.

Meciul este deja in prelungiri. Asta o enerveaza groaznic insa uita repede si intra in atmosfera incendiara. Cea care pana acum fusese trompeta meciului isi revine spectaculos aclamata pe margine de vuvuzele. Se ridica de pe jos, intra in terenul advers tragand dupa ea doua valize pline cu haine la oferta achizionate in timpul partidei. Rivalele au o intrare neregulamentara si pun piedica geamantanului care se varsa dupa o rasucire spectaculoasa prin aer. Arbitrul fluiera lovitura libera. Suntem in ultmul minut dupa care magazinul se inchide. Tensiunea atinge cote la care ajungi doar cu pantofi cu toc din ultima colectie primavara-vara.

Adversarele formeaza un zid la distanta regulamentara ce se interpune intre eroina noastra si ultimul produs la reducere, produsul ce ii poate asigura victoria.
Eroina inspira adanc pana la limita de rupere a corsetului, isi ia avant cu pantofii in mana si se arunca cu ochii inchisi in lupta. Muschii sunt incordati la maxim, capetele sunt trase pe spate de maini inclestate in par, dintii strang intepeniti bucati de haine sfasiate, tipete, urlete, palme, unghii infipte in carne.

Cu multa perseverenta, la momentul culminant, eroina noastra depaseste concurentele si ajunge fata in fata cu vanzatoarea. O dribleaza din corp, si suteaza exact in coltul tejghelei, chiar in POS. Si, stimate telespectatoare, goooool, goooooool!
In sfarsit cardul e gol.

Flori nu vrei?

N-am inteles niciodata noima expresiei "La multi ani!". Pare fara inceput si fara sfarsit, ca o adunatura aleatorie de cuvinte. Ce cauta "la-ul" ala acolo, nu stiu. Poate, cel mult, vrea sa semnifice cei 440 de hertzi ai notei la din tonul dat pentru cantecul cu acelasi nume.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Alt lucru nu-l inteleg. De ce vor femeile la aniversari buchete de flori? Se bucura de moartea sarmanelor ierburi de parca tocmai au aflat informatia confidentiala ca sunt reduceri la mall.

Cu un sadism imbracat perfect in haina haină a dragalaseniei marsave, imediat dupa ce intra in posesia aglomeratiei de fire taiate la un capat, le scufunda in apa pentru prelungirea agoniei.

Tortura inecarii continua cu deposedarea condamnatelor de ultima urma de parfum personal prin declansarea procesului de inhalare nesatula folosind narile dilatate si flamande. Ai crede ca acest supliciu se intampla dupa panzele de paianjen in cel mai intunecat colt al beciului racoros, dar nu, toata aceasta schingiuire crunta isi gaseste cu mandrie locul actiunii pe masuta din sufragerie, la vedere, intr-un cosciug de cristal.

Apoi, se uita cu drag, cu cinism ascuns sub o pojghita subtire de gingasie, vreme de cateva zile, la moartea lenta a prizonierelor din vaza. In timpul asta, se organizeaza tururi de vizitare si ingeloziere a prietenelor invidioase care nu au primit de curand asemenea ofrande.

Odata cu prima petala ofilita, li se scurge pe obraz o lacrima in care se reflecta gandul la urmatorul transport de detinute pe care le va chinui cu noi metode si mai perfectionate.

Dar, daca tot le plac femeilor lucrurile dragalase, taiate la un capat, aflate in ultimele zile ale vietii, sa fie dom'le consecvente pana la capat! Sa se bucure la fel si de alte cadouri similare!

Cum ar fi un catelus dragalas, pufos, cu nasucul negru si umed dar cu piciorusele taiate? Dar un mielusel alb, cret, mutilat? Sau poate un pui gri de pisicuta dupa a noua viata, cald inca. Ce ziceti?

Cum doriti? Sa vi-l impachetez frumos in celofan transparent cu o funda mare rosie?

Lumea de dincolo

Intre oameni exista doua categorii importante, separate de o granita cu câmp minat si graniceri inarmati, avand caini special antrenati sa te rupa. Granita se numeste simplu, tejghea.
Astazi voi vorbi despre ei, cei de dincolo de ea.

O cunoastem cu totii pe functionara acra formata din 90% agurida si restul otet de mere. Inima ei pompeaza bors, dintii-i macina muraturi, gura rasteste doar cuvinte formate din multe consoane cu precipitatii atasate, timbrul vocii ei ar face invidioasa o tigaie aruncata pe scari intr-un bloc, noaptea. Dar e data cu ruj. Un ruj strident si care nu tine cont de granita pusa de Dumnezeu buzelor ei subtiri.

Pe langa eroul principal din paragraful anterior, exista un inamic mult mai insidios, mai camuflat. Este vanzatoarea binevoitoare care iti acompaniaza fiecare pas facut pe teritoriul ei cu rotocoale in jurul tau si intrebari agasante: "Va pot ajuta? Cautati ceva anume? Ati vazut noua colectie? Nu credeti ca vi s-ar potrivi acest articol? Il doriti pe albastru? XL?". Dupa ce ti-a rasucit mana la spate si te-a invins sa probezi marfa iti explica profesionist ca "E stramt? Nu-i nimic, se lasa dupa cateva purtari. E larg? Sigur intra la apa dupa doua spalari. E moale? Se intareste. E tare? Se inmoaie. E scamosat? Asa se poarta.".

Deci, dupa cum se poate lesne observa, nu am o afinitate prea mare fata de dincolodetejgheni.

De curand am intrat intr-o institutie si secretara, de dupa transeul cu formulare, inarmata cu stampile, agrafe si capsatoare, se uita disperata in stanga si dreapta apoi cu o voce grabita imi spune “Nu stiu ce-am facut ca am bagat un rand in plus intr-un tabel Word. Ati putea sa ma ajutati sa-l sterg?”. Mi-am dat seama ca situatia e grava daca ea se adreseaza primului venit, un necunoscut, si il roaga sa depaseasca santul cu apa si crocodili, sa sara gardul de sârmă ghimpata si sa calce pe pamantul lor, al celor de dincolo.

Priceput cum ma stiti, am rezolvat situatia in cateva secunde, timp in care unghiile ei s-au scurtat cu 2 milimetri si ochii-i pendulau de la est la vest pe directia biroului sefului.
Am trecut iar granita la noi cand ea isi aduce aminte de o noua catastrofa “Dar tabelul era mai pe centru. Cum sa fac sa il mut la loc. Dar repede pana nu vine seful ca ma omoara.”

Aici am dat pause. Am savurat ultimul ei cuvant precum o inghetata de fructe, cu frisca, topping de caramel si o capsuna mare cocotata in varf, mancata cadru cu cadru intr-o zi de vara.

Tara noastra

Va avertizez. Sunt suparat, frustrat, ofuscat si alte atribute din aceeasi familie denaturata.

M-am saturat de tara asta pana peste cap si, cand bate soarele, sapca.
E plina de mancatori de saorma si kebab carora li se scurge grasimea pe bărbie pana ajunge pe solduri unde se si depune.

Gasesti o gramada de cersetori nespalati buni doar sa intinda mana si sa te urmareasca insistent cu o mimica bine studiata si cu o voce afectata care te plimba pe scara sociala intre "conasule" si "sefule".

Azi ma enerveaza chiar si oamenii respectabili. Toti sunt deranjati daca ii intrebi ceva si iti raspund din mers, mormaind neinteligibil intr-o limba doar de ei cunoscuta.

Indiferent ce spuneti voi, eu nu simt ca apartin acestui loc. Imi vine sa plec de aici chiar si in tara vecina si aproape prietena, Ungaria. Atat de disperat sunt.
Nu inteleg nici macar cum unui fluviu demn si integru ca Dunarea ii place sa viziteze aceasta tara. Daca as fi in locul lui, as ocoli acest tărâm cu un cot mare in care m-ar si durea.

E o tara plina de analfabeti si inculti in care foarte rar gasesti cate unul care sa vorbeasca corect româneşte.

Am uitat sa va spun. E vorba de Austria. Sunt inca in delegatie.

Inteleg

Chiar inteleg. Ai prins un gandac si l-ai ars cu lupa. Te-ai distrat aruncand pungi cu apa peste pietonii ce-ti treceau pe sub fereastra. Ai incurcat pedala din stanga cu cea din dreapta si ai provocat o fuziune intre masina si copacul parcat neregulamentar pe marginea drumului. Ai luat ultima bucata de paine de la gura unui copil flamand. Ai pus piedica unei femei insarcinate. Ai folosit tunul cu apa pentru a racori demonstrantii pasnici. Ai luat-o de umeri si ai zvarlit-o cat colo pe baba tremuranda care ti-a luat locul in autobuz. Ai luat o bucata de uraniu radioactiv si ai pus-o in piata din centrul orasului. Ai apasat din greseala pe butonul rosu si ai declansat o explozie atomica. Te-ai insurat.

Inteleg toate acestea. Dar este impardonabil, de neiertat si fara nicio scuza ca ai putut pozitiona rola de hartia igienica astfel incat sa se deruleze pe langa perete si nu in partea dinspre utilizator.

LD

Probabil ca printre cele mai infricosatoare emisii verbale auzite vreodata de urechea umana se afla “scoateti o foaie de hartie!”, “buna ziua, suntem de la Fisc” si cea de care vreau sa vorbesc azi, “trezeste-te, e luni dimineata!”.

Nu stiu care latifundiar in expansiune sau corporatie in goana ei conspirationista a inventat saptamana actuala de lucru, dar putea sa faca un serviciu generatiilor urmatoare si sa sara peste luni dimineata. Calendarele ar trebui sa tina un moment de reculegere tipografica la locul cu pricina iar guvernele ar trebui sa interzica mentionarea initialelor nefaste. Tot ce se construieste cu atata migala in timpul saptamanii face implozie cand ajunge la momentul de timp numit LD si intr-un demers meşteric manolic trebuie sa o iei de la capat desi intreaga fiinta striga disperat si ragusit un "n" urmat de multe vocale "u".

Ne bucuram in inconstienta noastra naiva ca vine weekendul doar ca sa primim, pentru a cata oara, lovitura letala LD. In fiecare zi de vineri, indiferent ce am planui sau face, suntem tarati inexorabil catre momentul nefast ca un caine care se agata de tocul usii si zgarie toti peretii in escortarea cu forta catre baie.

Doar taxele si moartea sunt la fel de sigure ca LD dar macar ele au decenta sa vina mai rar.

Dar, ajunge! Am un plan. De acum inainte, weekendurile vor contine cele mai lungi zile posibile. Ma voi plictisi in ele. Dar asa, profesionist, sistematic, exhaustiv. Sa vad daca le convine. Voi duce plictiseala la un asemenea grad de perfectiune incat se va scoroji fractia din ecuatia geometrica a orbitei. Monotonia actiunilor proprii va pune piedica firului de nisip ce a capatat primplanul in partea ingusta a clepsidrei. Streasina isi va aduna in zadar toate puterile pentru alcatuirea unei noi picaturi uitand zilele de sprinteneala gravitationala cand picura pe fast forward.

Off, nu stiu ce a mers gresit ca iar e luni dimineata si iar trebuie sa muncesc.
Toata lumea stie ca la serviciu nu poti pierde vremea. Trebuie sa dai intotdeauna 100%. Asa o sa fac.
Luni 20%, marti 15%, miercuri 25% ...

Pana mea

In drumul cu masina spre Austria lucrurile sunt simple. Functiile vitale ale corpului tind catre limita de avarie, fluidele isi opresc circuitul, tranzitul intestinal se apropie de ocluzie si toate astea pentru ca tranzitul auto sa se faca cat mai lin posibil. Problema e ca tranzitul cu pricina se face prin tara vecina, Ungaria, locuita de oameni si autoritati care fac tot posibilul sa-ti bage bete'n roate.

Deci, auzind ca o masina de romani le traverseaza tara, toti locuitorii vecini s-au pus pe meditat si concentrat pana a aparut prin dezcretire o groapa chiar in fata rotii de sub masina al carei pasager eram. Roata, ametita de atata dat peste cap si curioasa din fire, si-a bagat nasul in haul cascat sub ea si a iesit de acolo cu cauciucul fâlfâind si un sâsâit in strungareata.

Astfel, toti pasagerii jos, deschide portbagajul, da bagajul, ia bagajul, tine geanta, ia sacosa, scoate roata, unde-i cricul, pune roata, vezi ca frige, baga roata, da bagajul, pune geanta, vezi sa-ncapa, indeasa bagajul, inchide portbagajul.
La sfarsit, fiind cam transparenti dupa atata efort epuizant, ne-am spalat cu lichid de parbriz desi ne-am fi dorit sange de ungur.

Bun, dar roata rănita in orgoliul ei de vitezista trebuia reparata, cu orgoliu cu tot. Mergem pana la prima benzinarie si ne gandim ca daca ii primenim aerul sub presiune, poate o convingem sa-si tina respiratia pana ajungem la destinatie. Buna idee dar pentru asta, roata ascunsa de rusine sub maldarul de bagaje trebuia scoasa. Si astfel, turnam continuarea de la "ia bagaju', da bagaju'" in parcarea benzinariei.
Roata se umfla repede in pene, adica in pana, dar sâsâitul enervant cu accent maghiar revine.

Alta idee. Mergem pana in sat si cautam o vulcanizare. Cand eram copil, cum parca o masina straina in fata blocului, toata gasca galagioasa inconjura masina prizoniera si striga din toti bojocii "caugumi, caugumi". Acum, strigam pe strada "gumi servis, gumi servis". Pana la urma gasim o reparatorie de roti si, cum publicul cerea insistent, am rulat "Bagajul se intoarce" la poarta vulcanizarii.
Inauntru un reprezentant al inamicului vorbea ungureste fara oprire, fara subtitrare. Dam repede telefon lui un guru, coleg cu noi, facem legatura si ne scoate din imposibilitatea lingvistica fara membre luxate. Se rezolva, platim 15 euro si plecam.

Pe drum, in goana masinii, ne bucuram ca dusmanul nu a sesizat euroii xeroxati cu care i-am platit. Mergem vreo ora si se pare ca unguru rade mai bine la urma. Ne-a lipit cauciucul tot cu hartie. Falsa si aia.

Uite asa, suntem fortati sa regizam un nou episod din "Bagajul se razbuna, contraataca, forever after, 2". 3D. De data asta, pe autostrada, cu masina dand din cap stanga-dreapta din cauza camionagiilor, prieteni cu vulcanizatorul, ce treceau amenintator de aproape de noi.

Ajunsi la destinatie, ati ghicit, am cautat o alta vulcanizare, doar cu austrieci in lista de human resources, dar telenovela cu bagajul a ramas blocata cu obstinatie pe cadrul cu descarcatul si incarcatul. Nu-i nimic, muschii astfel antrenati, nu vor avea nicio problema in ridicarea Oscarului.

Uite asa, trecand prin Ungaria, am ramas de doua ori cu pneul dezumflat si buza umflata.

Despre umor

Dupa o analiza personala, pertinenta si persistenta am ajuns la concluzia ca umorul s-a dat cu capul de pragul de sus in momentul in care s-au articulat cuvintele: "Doi copii numarau o bila".

Propozitia asta iti da ecran albastru, te lasa mut, iti lungeste bratele inerte pe langa corpul putin cocosat, iti amorteste buza inferioara care trage dupa ea doi cm in jos mandibula, iti fixeaza privirea in gol si in timpul asta iti gadila la subrat centrul umorului care se tavaleste spasmotic pe jos in interiorul corpului ramas perplex pe dinafara.

E un umor sec dar inteligent, savuros si zemos de ti se prelinge pe degete pana la cot in incercarea de a nu scapa nicio picatura pe jos.

Treaba grea cu umorul. Trebuie sa mergi intr-o echilibristica sub atenta supraveghere a lui Newton pe o sârma ingusta bine unsa cu vaselina. Cazi in stanga si vei da de cei care te dezumfla cu o miscare scurta din poignet ce da cap in cap atomii de azot cu cei de oxigen din aer si iti spun cu un ton superior "o stiam p'asta. E veche.". Te dezechilibrezi in dreapta si intalnesti aceiasi oameni, dar mai pe faza, care te lasa sa construiesti bancul pana spre replica climaxica si o spun inaintea ta, desumflandu-te.

Pe locul doi, dupa bancul din introducere se afla urmatoarea discutie in care un prieten ii spune celuilalt:
- Mi-am format un cvartet.
Celalalt intreaba:
- Pai si cati sunteti?
- Suntem trei.
- Cum trei?
- Pai da, eu si cu frate-miu.
- Pai ce, tu ai frate?
- Nu, dar de ce intrebi?

Cata prezenta de spirit! Ce inteligenta! Ce sclipire! Cat umor eliberat in doze treptate! Cat farmec!
Dar destul despre mine. Voi ce mai ziceti?

O zi din viata

Inca din timpul somnului omor un tantar enervant.
Ma trezesc, omor un paianjen ce digera o musca moarta.
Ma scarpin, iau viata unor celule din epiderma.
Ma spal pe dinti, omor cateva bacterii.
La masa mananc o bucata dintr-un corp mort ce a apartinut candva unui pui.
Ma incalt cu pielea unei vaci moarte.
In drumul spre masina, calc doua furnici si un gandac.
Ma urc in masina; volan si schimbator facute din alta vaca, alta moarte.
Merg spre serviciu, ucid 8 musculite cu bara si 3 cu parbrizul.
Trec pe langa un caine pe marginea drumului. Mort si el.
Imi taie un sofer calea. Tot el suiera printre dinti ceva de mama. Si morti.
M-a vazut mai frumos ca el. A murit de ciuda.
Dau drumul la radio. Muzica. Michael Jackson. Mort.
Schimb canalul. Elvis Presley. Mort si el.
Ajung la serviciu, imi omor timpul.
Cateva ore sunt ingropat in munca.
Pauza de masa: mestec un cadavru de peste prajit.
Cineva mi-a zis un banc. Am murit de ras.
Nu fac nimic. Mor de plictiseala.
Citesc stiri: cutremure, uragane, eruptii vulcanice. Moarte.
Ajung acasa. Ma uit la televizor. Un film vechi. Toti actorii morti.
Dau la meci. Un fotbalist e aclamat de o pitipoanca mortala. Are o intrare criminala la adversar.
Deschid geamul. Aud un urs la container: decedeez, decedez.
Ma gandesc ca la fiecare respiratie a mea, moare cineva pe glob. (Poate ar trebui sa folosesc apa de gura.)
Ma opresc aici. Mi-a murit conexiunea la net.

Sex and the intercity

Titlul nu prea are legatura cu ce o sa scriu mai departe dar mi-a placut cum suna si am zis ca macar sa nu uit formularea geniala. Cu intercity-ul nu o sa merg curand asa ca n-are rost sa pastrez titlul pentru alt post.

Asadar, daca trenul pica macar sa acoperim sexul. La propriu.

Am fost sa-mi cumpar prezervative la cea mai apropiata farmacie din cartier. Una e sa cumperi din supermarket cand procesul tehnologic e simplu si se desfasoara pe axa: te duci - iei din raft - mergi la casa - mergi acasa. La farmacie e mai complicat. Trebuie sa verbalizezi cererea.

Ma si vedeam cerand prezervative tusind imediat dupa, ca sa nu auda toata lumea de la coada ce cumpar. Vanzatoarea urma sa nu inteleaga si sa spuna tare "ce-ati spus ca doriti?", apoi sa o intrebe cu vocea data la maxim pe colega aflata in magazie "auzi tu Nuti, cat ziceai ca sunt prezervativele alea ca a venit un domn sa cumpere". Groaznic. Cu toate temerile astea amplificate invers proportional cu distanta pana la farmacie, am plecat.

Luasem de acasa vreo doua tarcoale pe care le-am dat apoi in jurul farmaciei si cand am vazut ca nu e nimeni, am intrat.
- As dori o cutie de prezervative, va rog! am spus dupa ce am inspirat adanc.
- Da, cum sa nu? Avem o singura cutie, poftiti! mi-a raspuns politicoasa vanzatoarea.
Deci era mult mai simplu decat ma asteptam. Sunt eu mai timid dar se pare ca nu are rost. Pana la urma, e ceva normal sa cumperi prezervative.

Mi le-a dat, le-am platit si am intors cutia cu fata in sus. Scria mare "XXL".

M-am blocat. Eu acum ce fac? Sa inventez repede o scuza si sa cer banii inapoi? Sa spun ca nu-mi place textura sau ca nu am incredere in firma? Sa intreb rusinat "alta marime nu aveti?". Doamna tocmai imi spusese ca era ultima cutie deci, nicio sansa.

Asadar, cu cel mai firesc gest posibil, cu o mimica naturala ce lasa sa se inteleaga ca asta era si dimensiunea dorita initial, le-am luat si am plecat acasa.

Asta e. Data viitoare o sa fiu mai atent.
Astea mi-au fost mici.

Scuipatul

Suntem o tara in care sportul din titlu este practicat in masa, de la faza pe cartier pana la liga din parlament.

Se scuipa la punct fix, cu rotocolul perfect care nu pierde niciun mol de substanta in aer pana atinge tinta. Se scuipa rapid, pe neasteptate, din goana masinii, la foc automat, se scuipa cu zgomot sau pe mute, se scuipa dupa ce in prealabil s-au golit sinusurile pana in cea din urma ramificatie a lor.
Pe strada, pe trotuar, in autobuz si, ar putea sa va uimeasca, chiar si pe stadion.

Ei bine, eu nu stiu sa scuip. Inca un motiv pentru care nu ma simt roman autentic. Am incercat cand eram mai mic dar se pare ca sunt prea ... imprastiat.
La mine, nici macar cojile de seminte nu aterizeaza in castron pe auto-pilot si trebuie sa le plimb prin aer cu mana din dotare.

Cand aveam vreo 6-7 ani, am mers pentru prima data la dentist. Nu mai stiu imprejurarile in care m-am dus dar imi aduc aminte ca eram singur. Stiu, curajos baiat. Multumesc.

Am asteptat cuminte pe hol, timp in care eram acompaniat de sunetul inconfundabil de freza si gemetele nefericitilor ajunsi inaintea mea.
Repet, eram pentru prima data la dentist si nu stiam cum arata inauntru o astfel de camera.

Am intrat, m-am asezat pe scaunul cam inalt pentru mine si am fost foarte ascultator. Dupa ce nenea dentistu' mi-a polizat dintele cu problema mi-a zis scurt, "scuipa!".
Eu eram cu gura plina de saliva si sange amestecat cu urme ramase de la slefuirea dintelui. Unde mai pui ca eram si anesteziat.
Vazandu-ma cam nedumerit, dentistul repeta comanda mai convingator: "scuipa, ma!".
Eu, baiat bine crescut, inca ezitam. L-am intrebat din ochi si ceream rugator clarificarea situatiei. La a treia incurajare imperativa din partea dentistului, am hotarat sa ma conformez.
Am scuipat tot ce aveam in gura. De cateva ori. Pe jos.

Si acum imi aduc aminte cum arata ciudata compozitie din gura mea, imprastiata pe linoleumul gri, ceausist.

Cred ca mecanismul de aparare impotriva situatiilor penibile a intrat in functiune in momentul imediat urmator cand dentistul mi-a aratat mica chiuveta langa scaun, de existenta careia nu eram constient inainte. Astfel, nu-mi mai amintesc nimic dupa acest moment. L-am izolat pe dentist impreuna cu probabila lui perplexitate in cel mai intunecat colt al memoriei mele.

De atunci, nu mai scuip nimic.

8 ore

Merge vorba ca 8 ore de somn ar fi suficiente.

Totusi, cam impiedicata vorba asta. Pe la mine n-a ajuns si daca a trecut cumva prin vecini, nu a batut nici macar in teava sa-mi anunte vestea.

Somnul este printre putinele lucruri care imi ies bine. As putea spune, fara falsa modestie, ca sunt chiar expert. Stiu totul despre pozitii, sincronizarea pleoapelor, controlarea respiratiei, relaxarea precisa a fiecarui centimetru de muschi, scarpinare, vise si vorbit in somn. Cunosc marja de variatie a densitatii pernei, coeficientul de elasticitate al saltelei, materialul perfect pentru plapuma si cearsaf.

Trezirea nu-mi place. Doar cea accidentala din timpul noptii cand ceasul imi comunica generos ca mai pot dormi cateva ore.

Imi amintesc sesiunile din facultate cand strangeam patul ca sa nu ma ispiteasca si astfel sa pierd ore pretioase de invatat. Cu toate acestea, reuseam eu sa adorm si chircit pe scaunelul penitential de 20x20cm, avand cursurile in brate. Ce mai, daca apetitul pentru somn ar fi popor, eu as fi China. In domeniu sunt o adevarata ... somnitate.

De obicei dorm adanc si netulburat de zgomotele inconjuratoare. Acum ceva ma trezeste. Au trecut 8 ore. De data asta cedez.

E timpul sa plec de la serviciu.

Intalniri de ordinul IV

La cateva franturi de secunda dupa big-bang, chiar inainte de separarea fortelor si constantelor universale, a fost data o lege imuabila: doi angajati din birouri diferite, care nu au prea multe in comun, nu trebuie sa se intalneasca pe coridorul companiei de mai mult de trei ori in aceeasi zi.

Prima intalnire accidentala se rezolva usor. Este bine aprofundata in manualele de specialitate. Oricand poti folosi enervanta intrebare "ce faci?", te poti interesa despre weekendul tocmai incheiat, ultimul film vizionat, felul in care cad blugii proaspat achizitionati pe posteriorul posesorului sau poti discuta exhaustiv despre sacru si profan ca o introducere generala in studiul fenomenologic si istoric al faptelor religioase la Mircea Eliade. Poti sa faci toate astea si gata. Ai scapat.

A doua oara, devine mai dificil. Norii complexitatii se abat asupra situatiei. Esti pe un teren relativ sigur daca incerci o remarca despre vreme. Pana la urma, vremea exista doar pentru a ne scoate din casa si din incurcaturile sociale.

A treia oara n-ai altceva de facut decat sa treci rapid pe langa el cu un zambet cam tamp. E unica si ultima solutie.

Dar atat. A patra oara NU se mai poate. Se intra intr-o imposibilitate conceptuala si mecanismul cognitiv se gripeaza. Nu exista studii comportamentale care sa ne spuna ce se intampla dupa acest punct critic. Institutele britanice de cercetare raman mute in fata abisului creat.

Deci, nu starniti universul! E posibil ca astrele sa nu ne mai vorbeasca, planetele sa nu se mai alinieze si adio integrare in absolut.
Va implor! Nu mai iesiti pe culoar!

Un kilogram de prieteni, va rog!

Sa-mi faca si mie cineva cont pe Facebook!

Vreau si eu sa fiu cool. Si trendy.
Sunt in cautare disperata de prieteni buni doar de agatat in sidebar la lista de friends. Colectionez amici virtuali mai abitir ca surprizele lipicioase de guma Turbo de pe vremuri sau ambalaje de ciocolata atent impaturite. Ma fascineaza incrementarea continua a numarului de contacte. Nu ma intereseaza cine sunt cei carora le dau Add, vreau doar sa fie cat mai multi. Dati-mi doza zilnica de prieteni noi! Acum!

Daca nu va cer prea mult, as vrea si un mic cont pe Hi5. Imi face foarte mare placere sa vad pozele in care un grup de pixeli e bine folosit cu minunatu-mi chip. Sunt sigur ca si altii ma vor gasi fascinant.

Deci, un kilogram de prieteni, va rog!
Cum, trece putin peste? Nu-i nimic. Ramane asa.


As zice mai multe dar filmuletul de mai jos o face mult mai bine.

South Park "poke"ing fun at Facebook from Funny Videos I Find on Vimeo.

Fizic si fizica

Mi-am luat adidasi nike, trening adidas, inima intre premolari si mi-am facut abonament la sala de forta. Aici ma opresc pentru aplauze.

Asadar, am pornit intr-o miscare cvasi-rectilinie uniform incetinita, pe planul inclinat ce uneste locuinta de sala cu pricina. Coeficientul de frecare aproape de 1 facea ca energia mecanica a corpului in miscare sa tinda spre 0.

Intru in sala si membrana auditiva incepe sa vibreze cu frecventa undelor sonore determinate de gemetele si pufaiturile celorlalti abonati. Dintr-o data mi-am dorit ca sala sa fie una de lectura.
Un impuls cinetic m-a facut sa intru. Iau o gantera in mana si brusc, acceleratia gravitationala creste de cateva ori si face asta cu incapatanare doar intr-un cerc cu raza de un metru in jurul meu.
Dintr-odata numeralele devin rationale si ajung gafaind d'abia la 5 si trei sferturi. Asta in timp ce greutatile crescatoare sunt marginite si limitate la cateva sute de grame. Unghiul dintre humerus si cubitus incremeneste la 180 de grade si indiferent de suma fortelor ascendente nu vrea sa devina ascutit.

In urma dilatarii timpului, diferenta dintre T1 si T0 ajunge cu greu la 10 minute, eu devin irational si cresterea muschilor, numar imaginar.

Suficient pentru azi. Mai e si luna viitoare o zi.

Eu cand vreau sa fluier, fluier. A paguba

Pe principiul ca la ora 22:15, la un film romanesc, nu merge nimeni si dorind sa particip cu doi bani la dezvoltarea cinematografiei, ne-am dus.
Conducerea mall-ului ne-a facut o surpriza. Auzind ca mergem, a chemat repede o mare si galagioasa gasca de tineri. Erau doi cate doi adunati in jurul unui cornet mare cu popcorn. El avea ultimele replici la moda in cartier, ea radea zgomotos aranjandu-si strampii de sub fusta scurta.

Desi asa multa lume, am cumparat ultimele doua bilete. Se vedea ca erau pastrate special pentru noi caci altfel nu stiu cum au rezistat necumparate doua locuri in primul rand. La margine.
Mai mult, cateva persoane educate si foarte informate despre evolutia filmului au fost plasate strategic chiar in spatele nostru. Daca scapam o replica din film, ei o repetau binevoitor adaugand comentarii pertinente. Erau si foarte darnici. Daca voiam, puteam lua oricate boabe de porumb expandat. Tot ce aveam de facut era sa ne aplecam si sa le luam de pe jos.

Filmul foarte bun, violent dar credibil. Dramatismul si accentele tragice erau cu multa bunavointa diluate de hohotele de ras ale spectatorilor invitati special pentru atmosfera.

Mi-a placut.
Data viitoare cand vreau sa fluier, fluier. Acasa.

WC-ul corporatist

N-am prea inteles de ce, dar astora, cand construiesc peretii despartitori la wc-uri, li se termina caramizile cu vreo doua palme inainte de tavan.
Totul e bine si frumos cand singurul locatar temporar al baii sunt eu. Astfel, devin protagonistul unui film de razboi, in mijlocul unor bubuituri, obuze, schije, mortiere si atacuri cu gaze. Sunetele depasesc imaginatia lui Tchaikovsky in uvertura 1812.
Dar, cand sa-mi adun puterile pentru grand finale, inamicul intra brusc in scena si da probe pentru film amenintadu-mi rolul principal din cabina de alaturi.

Acum, pentru mine totul se transforma intr-un film psihologic. O gramada de intrebari existentiale si probleme filosofice inunda neuro-nul in timp ce punctul culminant ramane on hold. Ce sa fac cu noua audienta? Sa o ignor si sa dau play mai departe? Daca urmeaza sa ne intalnim ulterior si imi va cere autografe? Sa opresc filmul pentru publicitate pana se plictiseste vecinul si pleaca? Sa-i dau lui timpul de emisie si sa ma transform in spectator? Daca filmul lui e un lung metraj iar eu voi fi obligat sa intru in atmosfera?

Pana la urma, iau cea mai bine crescuta decizie: voi sista filmarile si voi da prim-planul concurentei. Asadar, dau fast forward si ajung repede la derularea genericului igienic.

Ies din scena dar simt ca mai am multe de spus in cinematografie.

Ma lasa rece

Biroul. El face actiunea din titlu.
De cateva saptamani am fost integrati intr-un program de testare a rezistentei umane la temperaturi cu liniuta. Avem tabara de baza la etajul 2 si ne pregatim pentru asaltul final al conducerii firmei.

Intre timp, am dat share la un calorifer electric. Mie mi-a revenit al 5-lea element. Filmul.

Despre blog

Dezvoltarea blogaritmica recenta mi-a determinat small bang-ul ce produce expandarea neuronului initial, ce avea si el cat de cat o densitate, intr-un univers fara consistenta si cam nul.
Fraza asta a fost intentionata sa explice titlul blogului.

Ce-i drept, as fi pus si eu unul mai inteligent, dar nu s-a lipit niciun neologism destept de neuro-nul propriu si in plus, nume ca "blogul lui Costel" erau luate. Asta e, daca te trezesti tarziu ... probabil ca nu ti-a sunat ceasul.

Astfel am parcurs un lung si anevoios drum evolutiv de la "N-ai blog, nu existi!" la "Am blog. Si ce-i cu asta?".

Now what?

Avertizare

Acest blog poate contine urme de idei. Rog alergicii sa ia aminte.
Pentru efecte secundare adresati-va ... respectuos!