Inflatie lexicala

Traim vremuri cu greutate. Inflatia creste si se propaga in toata economia. Din aceasta cauza, propun ca si limba română sa se adapteze graficului ascendent al cresterii preturilor. Fiecare numeral prezent intr-un cuvant românesc va fi incrementat cu o unitate pentru alinierea bagajului lexical la starea actuala a economiei.

Astfel, intr-un limbaj de criza, un text corect gramatical ar fi urmatorul:

A fost dedouăori ca nicidedouăori doi printi macinati de întreiala. Printii erau foarte cvartsti si cantau la fluier doua treine. Si-au dat seama ca singuri nu fac nici trei bani asa ca au decis sa se casatoreasca.

Au cupatruerat cu elicnouăerul tot tinutul sa gaseasca doua printese cu care sa se casatoreasca la triserica. Au tot cincilat si iar au cincilat prin tara pana cand eforturile lor au fost incdoinate de succes.

Mai a doua au gasit doua printese pe care le chema Alba ca Zapada. Aveau 8 pitici. Ele i-au refuzat pe printi deoarece acestia nu voiau sa-i adnouăeze pe pitici.

A treia oara au gasit doua Scufite Rosii. Si acestea i-au refuzat pentru ca aveau de cnouă turte pentru doua bunici si doi lupi de curte.

In sfarsit au gasit-două pe Rapunzel care patrucota doua patrucouri din fire de păr. Printilor le era frig asa ca Rapunzel li s-a parut decizia nouăimă. Totusi, Rapunzel i-a refuzat pentru ca nu se putea imparti in trei.

Fiind refuzati de toate+una au decis sa nu se mai casatoreasca nicidedouăori.
Mai bine si-au luat bere rece si masina zece care-i si intrece.

Vand nevasta

Vand nevasta in regim Parter + Etaj + Mansarda

Suprafata: de la casatorie incoace, in continua crestere
An constructie: niciodata cu mai mult de 30 de ani in urma
Imbunatatiri:
- parere de sine beton
- parchet cu dosar acolo
- vedere la strada prin ochelari de firma
- usa deschisa oricui arata bine
- contorizare avansata a actiunilor partenerului
- garaj incapator
- fatada gletuita zilnic
- apa curenta dar de preferat cu lamaie
- canalizare functionala dar uneori mirositoare
- mici probleme la mansarda unde ar trebui reparata o gaura zgomotoasa
- balcoane generoase dar cu nevoie de sustinere
- prezinta scurgeri lunare dar reparabile cu cresterea timp de noua luni a suprafetei utile
- parterul prezinta frecventa inaltare pe tocuri atasate doar unor pantofi scumpi si multi. Foarte multi.
- necesita barbat decomandat.
Structura de rezistenta: metalica. Este tinuta in picioare doar de aur si argint.
Lift: nu are, doar lifting
Dependinte: cadouri si complimente zilnice
Sistem incalzire: centrala pe lemne sub forma de hartie tiparita de Banca Nationala. Poate arde si gazul.
Electrocasnice: masina de spalat rufe, aragaz, fier de calcat. Toate noi, nefolosite. In schimb, storcatorul si tocatorul sunt utilizate intens.
Locatia: intotdeauna aproape de magazine, malluri, banci
Supraveghere video: constanta. Detine casete video cu partenerul si le poate scoate in momente total inoportune.
Pozitionare pe harta: nu poate
Disponibilitate: La cheie. Periodic la rosu.
Pret: Orice suma. Ofer.

Let's undo it, Romania!

Poate ati vazut deja, niste simandicosi, vor sa curete ei minunata noastra patrie, fix in data de 25 septembrie. Ete fleosc.

Adica dupa ce noi ne-am chinuit sa plantam strategic, din pepiniera proprie, langa fiecare copac un pet de doi litri, langa fiecare gratar un maldar de cutii de bere, sub fiecare cearsaf de plaja, un ciorchine de strugure si trei samburi de piersica, pe fiecare banca din parc 14 mucuri de tigara si un pachet rupt, langa fiecare loc de joaca resturile a doua pungi de seminte, la fiecare cot de râu componente ruginite din aragazul sau frigiderul nostru vechi, la fiecare iesire din bloc nelipsitele hartii mototolite, dupa ce am dus punga de plastic din varful muntilor pana in fundul marii, deci dupa ce noi am facut timp de generatii toate astea, vin pacalicii astia sa strice tot. Niste nesimtiti dom'le. Fara pic de respect fata de munca noastra. D'aia Romania este unde este.

Atat s-au ambalat curatii astia de parca nu noi am fi regii ambalajelor duse de vanturi si maini harnice in toate locurile verzi. Asta asa, sa le dea o mica tusa de frumusete si semnificatie pe care ingratii astia nu o apreciaza.

Unde ajungem in ritmul asta? Daca dupa actiunea asta o sa-i vina unuia ideea sa faca curat la el in curte? Sau, fereasca-ne zeul gunoaielor, chiar in casa sau masina proprie? Nu putem sa aruncam asa, ca pe un deseu, o bucata semnificativa din zestrea noastra nationala.

Maine poimaine nu mai avem voie sa scuipam in metrou, sa lipim guma sub scaunul de la cinema, sa desenam cu markerul permanent pe spatarul scaunului din autobuz, sa zgariem masini si pereti, sa dam drumul la manele cat poate duce difuzorul, sa injuram in trafic, sa ne usuram pe marginea drumului. Este inadmisibil! Protestez.

De aceea, inainte de marea lor sclifoseala de peste doua saptamani, propun sa aratam ca românul este unit cand e vorba de lucruri marete si sa boicotam actiunea prin ... prin felul nostru natural de a fi. Sa fim români!

Propun ca fiecare metru patrat de tara sa contina macar o conserva sau cutie de suc/bere, sub lozinca "Yes, we can!".

Nu pot ei sa curete cat putem noi sa murdarim. Nu reusesc ei sa arunce in lupta cat putem noi sa aruncam pe jos.

P.S.
Daca, prin absurd, nu v-am convins si totusi ati vrea sa va inscrieti in mafia lor, intrati aici.

Concediu la tara

Vara asta am vrut sa ma racoresc, sa scap de canicula inabusitoare si dupa o dezbatere democratica cu sotia, a fost ales Egiptul. Asta e tara din titlu.

Astfel nevasta cu o mana târa trolerul, cu cealalta imi aplica acelasi tratament mie.

Nu stiu cine a decis amplasarea aeroportului Baneasa langa o mica statie de autobuz. Proasta inspiratie. Din cauza statiei, e foarte probabil sa treci pe langa el, neobservandu-l. Doar mirosul de transpiratie si gunoaie il da de gol. Iar asta e singurul context in care poti folosi atributul "gol". Inauntru e plin de o pasta de oameni si femei, persoane si unguri, bucati de valize, membre detasate de corp, resturi de bilete, franturi de injuraturi, vocale si consoane mixate neinteligibil.

Ajunsi in Egipt, am fost primiti cu caldura. Gradele de afara se luau la intrecere si duceau un finish la fotografie cu o juma' de unghi drept.

Egiptenii au amenajat foarte bine tara. Nu e ca la noi unde langa mare trebuie sa te multumesti cu 3 metri de plaja erodata. Cu o minutioasa grija, ei au asezat nisip, fir cu fir, pe toata suprafata tarii.

Il stiti pe copilul ala enervant care in alergarea haotica pe plaja face ca nisipul de pe talpile lui sa aterizeze la tine pe inghetata? Ei bine, el nu era prezent. Din fericire.

Il stiti pe nesimtitul care, atunci cand intri in apa si astepti corpul sa semneze un tratat de neagresiune cu apa, milimetru cu milimetru, vine si intra galagios in apa stropind totul in cale? Ei bine, el nu era prezent. Din fericire.

Le stiti pe tipele alea care toata ziua fac plaja topless? Nici ele nu erau. Din pacate. Erau in schimb niste araboaice carora li se vedeau cativa centimetri lasati neacoperiti de costumul de baie. Asta pentru ca nu purtau manusi.

Mie mi-a placut in Egipt cu taxiul. Circulatia auto, la orice intersectie era ierarhizata intr-un sistem bine gandit de cedeaza trecerea si nervii pe baza intensitatii claxonului. Tot pe acelasi sistem se ocupau benzile unde concurenta la admitere era de doi-trei pe loc.

Fiind un popor de oameni dusi la teatru si concerte simfonice, la aterizarea avionului, conationalii nostri izbucneau in aplauze. Pilotul, obisnuit la randu-i cu scena, iesea de dupa cortina, cu o mana conducea avionul, cu alta aplauda si el iar cu cealalta facea reverente.
Eu am strigat "bis, bis". A doua aterizare nu i-a mai iesit asa bine.
Acum eu cu o mana stau in ghips, cu alta scriu iar cu cealalta ma gandesc la concediul viitor.
Ma duc la tara.