Mai ieri, s-au adunat comitetele lingvistice conduse de Traian si Decebal in sala de conferinte din Dacia, pe cand aceasta inca nu avea ABS, sa compuna o noua limba. Nu stiu ce-au avut in cap inainte de sedinta dar dupa, lista continea sabii, sulite si buzdugane.
Uitati ce a iesit:
O limba in care nu exista conserve la conservator si nici gladiatorul nu comercializeaza gladiole.
Cineva poate sa numere dar nu si sa litere.
Spunem foarte convinsi ca "am racit" cand temperatura corpului atinge 40 de grade. Ce se intampla cand "am incalzit"?
Incurcat? Nu se poate formula mai frumos? Infundcat.
Daca un carnivor mananca carne, ce mananca un omnivor?
Daca ti se intampla ceva rau, suspini, daca e de bine, jospini?
De ce poti spune "se crapa de ziua" dar nu si "se lipeste de noapte"?
Cum spui adevarul astfel incat sa fiarba apele?
Constipat este antonimul lui prostipat? Concesiune-procesiune si constata-prostata?
Spui "m-am nascut" de parca ai zice "m-am scarpinat". Spui "ma mananca" dar nu poti preciza cine.
Cum s-au incurcat lucrurile atat de mult incat nasul curge si benzina miroase?
Cum poti sa iei curba dar sa dai coltul?
Secretia ce are de ascuns?
Daca poliglotul are cunostinta de mai multe limbi, politicul ce are?
Daca nu esti clamat esti aclamat? Dupa aceea esti reclamat sau exclamat?
Daca nu mai esti tern, esti extern?
Daca ai avut ura acum ai postura?
Daca ai doua zaruri ai un bizar? Daca esti bun de trei ori, esti tribun? Trei litere 'b' fac un trib?
Desi iti bagi mintile in cap cum se face ca mai apoi tu esti cel scos din ele?
Cum poti fi sanatos tun, gol pusca si frumos foc?
Te inteapa ficatul, te impunge inima, te taie capul. E periculos cu atatea organe. Mai bine le tii afara. La politie.
Cum de eu ma joc pe teren iar nevasta-mea ma joaca pe degete?
Apropo, "nevasta" este negatia de la ce?
Thursday, July 22, 2010
Friday, July 16, 2010
Prietenul la nevoi se cunoaste
Nu-mi plac diacriticele dar pentru acest post va trebui sa le utilizez. Amicul meu, despre care voi vorbi, are doua si nu ii e frica sa le foloseasca.
Suntem prieteni de cand eram mic. Am crescut impreuna fiind nedespartiti la gradinita, la scoala, facultate, iar acum lucreaza cu mine la aceeasi firma. Am dat examene impreuna, am trecut prin greutati, ne-am distrat, ne-am plictisit. Ce mai, avem o istorie lunga din care nu lipsesc nici razboaiele urmate de tratate de pace.
El e mai timid din fire, mai introvertit, chiar secretos uneori. Nu-i place sa iasa in evidenta dar daca situatia o cere, cu siguranta ma pot baza pe el.
Uneori vine in vizita pe la mine sa stam de vorba si se asaza pe canapeaua din sufragerie. Ba chiar are un talent de a se afunda mai mult in ea decat o pot face eu in pozitiile cele mai lenese. Vorbim despre fotbal, tehnologie de ultima ora, femei iar cand ajungem la politica, are o parere foarte argumentata despre conducerea tarii.
Imi aduc aminte ca odata m-a enervat atat de tare incat l-am dat afara. Imi place totusi de el ca nu se supara si revine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Printre altele, e un pasionat de medicina si nu de putine ori mi-a dezvaluit niste remedii rapide pentru crampele abdominale. Ii plac plimbarile lungi in aer liber si se bucura de natura.
De obicei este tacut si linistit. Ultima data, cand aveam un moment de contemplatie, a venit pe la spate, m-a zgaltait si speriat cu un zgomot cum numai el stie sa faca. Problema e ca nu eram singur si m-a cam facut de ras. Mi-am dres zgomotos vocea si a trebuit sa inventez o scuza pentru a parasi locul respectiv cu miros de cauciuc ars tocit pe asfalt.
Ce nu inteleg eu este de ce in locurile speciale pentru fumat, eu ca nefumator deranjez daca vin cu prietenul meu. Cica el strica atmosfera. Adica ei pot sa ma umple de fum, asa cu stil, cu rotocoale docile directionate spre nasul meu? Eu de ce nu pot sa fac asta?
A, si nu ti-am spus. Cu ajutorul lui se atinge culmea romantismului in patul conjugal.
Sigur ti-ai dat seama despre cine vorbesc. Cum, tu nu esti prieten cu el?
Ete scârţ.
Suntem prieteni de cand eram mic. Am crescut impreuna fiind nedespartiti la gradinita, la scoala, facultate, iar acum lucreaza cu mine la aceeasi firma. Am dat examene impreuna, am trecut prin greutati, ne-am distrat, ne-am plictisit. Ce mai, avem o istorie lunga din care nu lipsesc nici razboaiele urmate de tratate de pace.
El e mai timid din fire, mai introvertit, chiar secretos uneori. Nu-i place sa iasa in evidenta dar daca situatia o cere, cu siguranta ma pot baza pe el.
Uneori vine in vizita pe la mine sa stam de vorba si se asaza pe canapeaua din sufragerie. Ba chiar are un talent de a se afunda mai mult in ea decat o pot face eu in pozitiile cele mai lenese. Vorbim despre fotbal, tehnologie de ultima ora, femei iar cand ajungem la politica, are o parere foarte argumentata despre conducerea tarii.
Imi aduc aminte ca odata m-a enervat atat de tare incat l-am dat afara. Imi place totusi de el ca nu se supara si revine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Printre altele, e un pasionat de medicina si nu de putine ori mi-a dezvaluit niste remedii rapide pentru crampele abdominale. Ii plac plimbarile lungi in aer liber si se bucura de natura.
De obicei este tacut si linistit. Ultima data, cand aveam un moment de contemplatie, a venit pe la spate, m-a zgaltait si speriat cu un zgomot cum numai el stie sa faca. Problema e ca nu eram singur si m-a cam facut de ras. Mi-am dres zgomotos vocea si a trebuit sa inventez o scuza pentru a parasi locul respectiv cu miros de cauciuc ars tocit pe asfalt.
Ce nu inteleg eu este de ce in locurile speciale pentru fumat, eu ca nefumator deranjez daca vin cu prietenul meu. Cica el strica atmosfera. Adica ei pot sa ma umple de fum, asa cu stil, cu rotocoale docile directionate spre nasul meu? Eu de ce nu pot sa fac asta?
A, si nu ti-am spus. Cu ajutorul lui se atinge culmea romantismului in patul conjugal.
Sigur ti-ai dat seama despre cine vorbesc. Cum, tu nu esti prieten cu el?
Ete scârţ.
Friday, July 9, 2010
Campionatul mondial de shopping
Strada e pustie. Toate femeile sunt deja inauntru in fata televizorului. Doar un exemplar feminin intarziat alearga grabit dupa apa plata si doua lamai cu care intra ca o furtuna in casa.
Se asaza relaxata pe un taburet ingust, cu picioarele la 90 de grade fata de trunchi ca sa nu se sifoneze, isi intinde cu grija minutioasa cutele formate pe fusta, cu atentie la firul care ameninta sa porneasca in sus pe dunga de la strampi. Scoate o mica oglinda din poseta, isi improspateaza rujul si fardul, rasuceste pe degetul inmuiat in saliva o suvita de par rebel, nealiniata cu celelalte, trage de bluza ca sa nu para grasa, isi impinge in sus sutienul pentru mai mult volum si deschide televizorul la transmisiunea in direct a finalei campionatului mondial de shopping. Cel putin asta e intentia.
Telecomanda este in cealalta parte a camerei. Se ridica frustrata, apuca telecomanda si repeta metodic procesul anterior, adaugand si o aplicare de rimel. Isi da seama ca a uitat usa deschisa dupa intrarea uraganica in casa. Se ridica iar nervoasa si cu pasi mici acompaniati de sunete ascutite de tocuri pe gresie ajunge la usa pe care in sfarsit, din doua incercari, o si inchide. Din nou ajunge bosumflata la taburetul ingust, de data aceasta si cu telecomanda langa ea. Se asaza dupa acelasi proces executat cu incapatanare si precizie religioasa. Apasa victorioasa pe un buton si ... nu se intampla nimic. Dupa incercari repetate, nimereste butonul potrivit si in sfarsit televizorul se deschide pe canalul doi. Ca sa ajunga la primul, cel pe care se transmite finala, trece prin toate canalele, pana la 100.
Meciul este deja in prelungiri. Asta o enerveaza groaznic insa uita repede si intra in atmosfera incendiara. Cea care pana acum fusese trompeta meciului isi revine spectaculos aclamata pe margine de vuvuzele. Se ridica de pe jos, intra in terenul advers tragand dupa ea doua valize pline cu haine la oferta achizionate in timpul partidei. Rivalele au o intrare neregulamentara si pun piedica geamantanului care se varsa dupa o rasucire spectaculoasa prin aer. Arbitrul fluiera lovitura libera. Suntem in ultmul minut dupa care magazinul se inchide. Tensiunea atinge cote la care ajungi doar cu pantofi cu toc din ultima colectie primavara-vara.
Adversarele formeaza un zid la distanta regulamentara ce se interpune intre eroina noastra si ultimul produs la reducere, produsul ce ii poate asigura victoria.
Eroina inspira adanc pana la limita de rupere a corsetului, isi ia avant cu pantofii in mana si se arunca cu ochii inchisi in lupta. Muschii sunt incordati la maxim, capetele sunt trase pe spate de maini inclestate in par, dintii strang intepeniti bucati de haine sfasiate, tipete, urlete, palme, unghii infipte in carne.
Cu multa perseverenta, la momentul culminant, eroina noastra depaseste concurentele si ajunge fata in fata cu vanzatoarea. O dribleaza din corp, si suteaza exact in coltul tejghelei, chiar in POS. Si, stimate telespectatoare, goooool, goooooool!
In sfarsit cardul e gol.
Se asaza relaxata pe un taburet ingust, cu picioarele la 90 de grade fata de trunchi ca sa nu se sifoneze, isi intinde cu grija minutioasa cutele formate pe fusta, cu atentie la firul care ameninta sa porneasca in sus pe dunga de la strampi. Scoate o mica oglinda din poseta, isi improspateaza rujul si fardul, rasuceste pe degetul inmuiat in saliva o suvita de par rebel, nealiniata cu celelalte, trage de bluza ca sa nu para grasa, isi impinge in sus sutienul pentru mai mult volum si deschide televizorul la transmisiunea in direct a finalei campionatului mondial de shopping. Cel putin asta e intentia.
Telecomanda este in cealalta parte a camerei. Se ridica frustrata, apuca telecomanda si repeta metodic procesul anterior, adaugand si o aplicare de rimel. Isi da seama ca a uitat usa deschisa dupa intrarea uraganica in casa. Se ridica iar nervoasa si cu pasi mici acompaniati de sunete ascutite de tocuri pe gresie ajunge la usa pe care in sfarsit, din doua incercari, o si inchide. Din nou ajunge bosumflata la taburetul ingust, de data aceasta si cu telecomanda langa ea. Se asaza dupa acelasi proces executat cu incapatanare si precizie religioasa. Apasa victorioasa pe un buton si ... nu se intampla nimic. Dupa incercari repetate, nimereste butonul potrivit si in sfarsit televizorul se deschide pe canalul doi. Ca sa ajunga la primul, cel pe care se transmite finala, trece prin toate canalele, pana la 100.
Meciul este deja in prelungiri. Asta o enerveaza groaznic insa uita repede si intra in atmosfera incendiara. Cea care pana acum fusese trompeta meciului isi revine spectaculos aclamata pe margine de vuvuzele. Se ridica de pe jos, intra in terenul advers tragand dupa ea doua valize pline cu haine la oferta achizionate in timpul partidei. Rivalele au o intrare neregulamentara si pun piedica geamantanului care se varsa dupa o rasucire spectaculoasa prin aer. Arbitrul fluiera lovitura libera. Suntem in ultmul minut dupa care magazinul se inchide. Tensiunea atinge cote la care ajungi doar cu pantofi cu toc din ultima colectie primavara-vara.
Adversarele formeaza un zid la distanta regulamentara ce se interpune intre eroina noastra si ultimul produs la reducere, produsul ce ii poate asigura victoria.
Eroina inspira adanc pana la limita de rupere a corsetului, isi ia avant cu pantofii in mana si se arunca cu ochii inchisi in lupta. Muschii sunt incordati la maxim, capetele sunt trase pe spate de maini inclestate in par, dintii strang intepeniti bucati de haine sfasiate, tipete, urlete, palme, unghii infipte in carne.
Cu multa perseverenta, la momentul culminant, eroina noastra depaseste concurentele si ajunge fata in fata cu vanzatoarea. O dribleaza din corp, si suteaza exact in coltul tejghelei, chiar in POS. Si, stimate telespectatoare, goooool, goooooool!
In sfarsit cardul e gol.
Monday, July 5, 2010
Flori nu vrei?
N-am inteles niciodata noima expresiei "La multi ani!". Pare fara inceput si fara sfarsit, ca o adunatura aleatorie de cuvinte. Ce cauta "la-ul" ala acolo, nu stiu. Poate, cel mult, vrea sa semnifice cei 440 de hertzi ai notei la din tonul dat pentru cantecul cu acelasi nume.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Alt lucru nu-l inteleg. De ce vor femeile la aniversari buchete de flori? Se bucura de moartea sarmanelor ierburi de parca tocmai au aflat informatia confidentiala ca sunt reduceri la mall.
Cu un sadism imbracat perfect in haina haină a dragalaseniei marsave, imediat dupa ce intra in posesia aglomeratiei de fire taiate la un capat, le scufunda in apa pentru prelungirea agoniei.
Tortura inecarii continua cu deposedarea condamnatelor de ultima urma de parfum personal prin declansarea procesului de inhalare nesatula folosind narile dilatate si flamande. Ai crede ca acest supliciu se intampla dupa panzele de paianjen in cel mai intunecat colt al beciului racoros, dar nu, toata aceasta schingiuire crunta isi gaseste cu mandrie locul actiunii pe masuta din sufragerie, la vedere, intr-un cosciug de cristal.
Apoi, se uita cu drag, cu cinism ascuns sub o pojghita subtire de gingasie, vreme de cateva zile, la moartea lenta a prizonierelor din vaza. In timpul asta, se organizeaza tururi de vizitare si ingeloziere a prietenelor invidioase care nu au primit de curand asemenea ofrande.
Odata cu prima petala ofilita, li se scurge pe obraz o lacrima in care se reflecta gandul la urmatorul transport de detinute pe care le va chinui cu noi metode si mai perfectionate.
Dar, daca tot le plac femeilor lucrurile dragalase, taiate la un capat, aflate in ultimele zile ale vietii, sa fie dom'le consecvente pana la capat! Sa se bucure la fel si de alte cadouri similare!
Cum ar fi un catelus dragalas, pufos, cu nasucul negru si umed dar cu piciorusele taiate? Dar un mielusel alb, cret, mutilat? Sau poate un pui gri de pisicuta dupa a noua viata, cald inca. Ce ziceti?
Cum doriti? Sa vi-l impachetez frumos in celofan transparent cu o funda mare rosie?
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Alt lucru nu-l inteleg. De ce vor femeile la aniversari buchete de flori? Se bucura de moartea sarmanelor ierburi de parca tocmai au aflat informatia confidentiala ca sunt reduceri la mall.
Cu un sadism imbracat perfect in haina haină a dragalaseniei marsave, imediat dupa ce intra in posesia aglomeratiei de fire taiate la un capat, le scufunda in apa pentru prelungirea agoniei.
Tortura inecarii continua cu deposedarea condamnatelor de ultima urma de parfum personal prin declansarea procesului de inhalare nesatula folosind narile dilatate si flamande. Ai crede ca acest supliciu se intampla dupa panzele de paianjen in cel mai intunecat colt al beciului racoros, dar nu, toata aceasta schingiuire crunta isi gaseste cu mandrie locul actiunii pe masuta din sufragerie, la vedere, intr-un cosciug de cristal.
Apoi, se uita cu drag, cu cinism ascuns sub o pojghita subtire de gingasie, vreme de cateva zile, la moartea lenta a prizonierelor din vaza. In timpul asta, se organizeaza tururi de vizitare si ingeloziere a prietenelor invidioase care nu au primit de curand asemenea ofrande.
Odata cu prima petala ofilita, li se scurge pe obraz o lacrima in care se reflecta gandul la urmatorul transport de detinute pe care le va chinui cu noi metode si mai perfectionate.
Dar, daca tot le plac femeilor lucrurile dragalase, taiate la un capat, aflate in ultimele zile ale vietii, sa fie dom'le consecvente pana la capat! Sa se bucure la fel si de alte cadouri similare!
Cum ar fi un catelus dragalas, pufos, cu nasucul negru si umed dar cu piciorusele taiate? Dar un mielusel alb, cret, mutilat? Sau poate un pui gri de pisicuta dupa a noua viata, cald inca. Ce ziceti?
Cum doriti? Sa vi-l impachetez frumos in celofan transparent cu o funda mare rosie?
Subscribe to:
Posts (Atom)
