Pana mea

In drumul cu masina spre Austria lucrurile sunt simple. Functiile vitale ale corpului tind catre limita de avarie, fluidele isi opresc circuitul, tranzitul intestinal se apropie de ocluzie si toate astea pentru ca tranzitul auto sa se faca cat mai lin posibil. Problema e ca tranzitul cu pricina se face prin tara vecina, Ungaria, locuita de oameni si autoritati care fac tot posibilul sa-ti bage bete'n roate.

Deci, auzind ca o masina de romani le traverseaza tara, toti locuitorii vecini s-au pus pe meditat si concentrat pana a aparut prin dezcretire o groapa chiar in fata rotii de sub masina al carei pasager eram. Roata, ametita de atata dat peste cap si curioasa din fire, si-a bagat nasul in haul cascat sub ea si a iesit de acolo cu cauciucul fâlfâind si un sâsâit in strungareata.

Astfel, toti pasagerii jos, deschide portbagajul, da bagajul, ia bagajul, tine geanta, ia sacosa, scoate roata, unde-i cricul, pune roata, vezi ca frige, baga roata, da bagajul, pune geanta, vezi sa-ncapa, indeasa bagajul, inchide portbagajul.
La sfarsit, fiind cam transparenti dupa atata efort epuizant, ne-am spalat cu lichid de parbriz desi ne-am fi dorit sange de ungur.

Bun, dar roata rănita in orgoliul ei de vitezista trebuia reparata, cu orgoliu cu tot. Mergem pana la prima benzinarie si ne gandim ca daca ii primenim aerul sub presiune, poate o convingem sa-si tina respiratia pana ajungem la destinatie. Buna idee dar pentru asta, roata ascunsa de rusine sub maldarul de bagaje trebuia scoasa. Si astfel, turnam continuarea de la "ia bagaju', da bagaju'" in parcarea benzinariei.
Roata se umfla repede in pene, adica in pana, dar sâsâitul enervant cu accent maghiar revine.

Alta idee. Mergem pana in sat si cautam o vulcanizare. Cand eram copil, cum parca o masina straina in fata blocului, toata gasca galagioasa inconjura masina prizoniera si striga din toti bojocii "caugumi, caugumi". Acum, strigam pe strada "gumi servis, gumi servis". Pana la urma gasim o reparatorie de roti si, cum publicul cerea insistent, am rulat "Bagajul se intoarce" la poarta vulcanizarii.
Inauntru un reprezentant al inamicului vorbea ungureste fara oprire, fara subtitrare. Dam repede telefon lui un guru, coleg cu noi, facem legatura si ne scoate din imposibilitatea lingvistica fara membre luxate. Se rezolva, platim 15 euro si plecam.

Pe drum, in goana masinii, ne bucuram ca dusmanul nu a sesizat euroii xeroxati cu care i-am platit. Mergem vreo ora si se pare ca unguru rade mai bine la urma. Ne-a lipit cauciucul tot cu hartie. Falsa si aia.

Uite asa, suntem fortati sa regizam un nou episod din "Bagajul se razbuna, contraataca, forever after, 2". 3D. De data asta, pe autostrada, cu masina dand din cap stanga-dreapta din cauza camionagiilor, prieteni cu vulcanizatorul, ce treceau amenintator de aproape de noi.

Ajunsi la destinatie, ati ghicit, am cautat o alta vulcanizare, doar cu austrieci in lista de human resources, dar telenovela cu bagajul a ramas blocata cu obstinatie pe cadrul cu descarcatul si incarcatul. Nu-i nimic, muschii astfel antrenati, nu vor avea nicio problema in ridicarea Oscarului.

Uite asa, trecand prin Ungaria, am ramas de doua ori cu pneul dezumflat si buza umflata.