Intre oameni exista doua categorii importante, separate de o granita cu câmp minat si graniceri inarmati, avand caini special antrenati sa te rupa. Granita se numeste simplu, tejghea.
Astazi voi vorbi despre ei, cei de dincolo de ea.
O cunoastem cu totii pe functionara acra formata din 90% agurida si restul otet de mere. Inima ei pompeaza bors, dintii-i macina muraturi, gura rasteste doar cuvinte formate din multe consoane cu precipitatii atasate, timbrul vocii ei ar face invidioasa o tigaie aruncata pe scari intr-un bloc, noaptea. Dar e data cu ruj. Un ruj strident si care nu tine cont de granita pusa de Dumnezeu buzelor ei subtiri.
Pe langa eroul principal din paragraful anterior, exista un inamic mult mai insidios, mai camuflat. Este vanzatoarea binevoitoare care iti acompaniaza fiecare pas facut pe teritoriul ei cu rotocoale in jurul tau si intrebari agasante: "Va pot ajuta? Cautati ceva anume? Ati vazut noua colectie? Nu credeti ca vi s-ar potrivi acest articol? Il doriti pe albastru? XL?". Dupa ce ti-a rasucit mana la spate si te-a invins sa probezi marfa iti explica profesionist ca "E stramt? Nu-i nimic, se lasa dupa cateva purtari. E larg? Sigur intra la apa dupa doua spalari. E moale? Se intareste. E tare? Se inmoaie. E scamosat? Asa se poarta.".
Deci, dupa cum se poate lesne observa, nu am o afinitate prea mare fata de dincolodetejgheni.
De curand am intrat intr-o institutie si secretara, de dupa transeul cu formulare, inarmata cu stampile, agrafe si capsatoare, se uita disperata in stanga si dreapta apoi cu o voce grabita imi spune “Nu stiu ce-am facut ca am bagat un rand in plus intr-un tabel Word. Ati putea sa ma ajutati sa-l sterg?”. Mi-am dat seama ca situatia e grava daca ea se adreseaza primului venit, un necunoscut, si il roaga sa depaseasca santul cu apa si crocodili, sa sara gardul de sârmă ghimpata si sa calce pe pamantul lor, al celor de dincolo.
Priceput cum ma stiti, am rezolvat situatia in cateva secunde, timp in care unghiile ei s-au scurtat cu 2 milimetri si ochii-i pendulau de la est la vest pe directia biroului sefului.
Am trecut iar granita la noi cand ea isi aduce aminte de o noua catastrofa “Dar tabelul era mai pe centru. Cum sa fac sa il mut la loc. Dar repede pana nu vine seful ca ma omoara.”
Aici am dat pause. Am savurat ultimul ei cuvant precum o inghetata de fructe, cu frisca, topping de caramel si o capsuna mare cocotata in varf, mancata cadru cu cadru intr-o zi de vara.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Asta e al treilea post in care amintesti despre granitze, bariere, experiente limitrofe sau senzatii periferice ... e de inteles ca nu ai stiut cum sa mutzi tabelul pe centru :). Inghetzata ai inceput-o tot din margine ?
ReplyDeleteEh, si seful asta, sa faca moarte de om pentru un amarat de tabel. Sigur nu stia nici el sa il puna in centru, de-aia era asa nervos.
ReplyDeleteTu vrei sa ma marginalizezi pe propriul blog?
ReplyDeleteSi sa
stii ca
am putut
sa mut
tabelul
pe centru.
@Ina
ReplyDeleteMoarte de om? Adica dincolodetejgheni sunt si ei oameni? :)
Pentru aceste motive cumparaturile, relatiile telefonice cu orice suna oarecum oficios, obtinerea de informatii din diverse locuri se desfasoara cu mare greutate neuronala, de care rad si io cum pot cu gura pana la urechi :D
ReplyDeleteNeuro-nul mananca inghetata si orice alt aliment foare repede, fara reguli, in speranta ca va termina pana sa apar prin preajma si sa tulbur placutul eveniment ;))
Tu tine gura ocupata cu rasul pana la urechi pana termin eu inghetata! :-p
ReplyDeleteVictimă a diacriticelor, i-ai spus fetei să se radă temeinic de la gură până la urechi, să nu cumva să se mânjească şi ea cu îngheţată pe perciuni :)
ReplyDeleteNicidecum. Ea fiind carnivora, i-am zis sa manance râsul până la urechi. Urechile nu sunt comestibile.
ReplyDeleteNU ştiu pe ce lume trăeşti tu, neuronule, dar pe la noi lucrurile stau altfel. Cu totul altfel!
ReplyDeleteAi ajuns la tejghea şi eşti debusolat? Iute uzi muzica ce-ţi place: miben segíthetek?
Nu ai pix să completezi formularul de impozit? Nem baj! Dincolodetejgheana îţi dă mintenaş unul.
Nu ştii unde să scrii adresa? Ide. Ide meg írja az ön címet.
Ai spus mulţumesc pentru ajutor? Dincolodetejgheana sare arsă: nem kell megköszönnie!
Ai prins ideea? =))
Stiam eu ca intre noi si vorbitorii de dincolodetejgheneste trebuie sa fie o granita.
ReplyDeleteSi mi-a placut partea in care ea sare arsa. ;)
=)) Eşti de comă cu concliziile tale cu tot!
ReplyDeletecunosc si eu o exceptie de dincolodetejghene cat de cat ok! farmacistele! ele parca nu-s asa gretzoase si o posibila cauza ar fi ca au la discretie triferment si colebil! pastilele ar putea fi utile dar doar pana cand vine un neuron si cere marimi xxl! deja imi imaginez fata acra sugerand "vezi-ti si tu lungul "nasului"!
ReplyDeleteHaha. Fain comentariu!
ReplyDeleteTotusi, imi pare ca te duci cam des dupa triferment. Mai bine XXL la farmacie decat la haine. :-p
mai nouro-nul-ule (mai mult nul decat neuron), marimea mea este M (de la Magnific, Minunat, Mirobolant, Mirific)!
ReplyDeletedaca vei cotinua cu asemenea grosolanii xxl vei intra in breasla desubtejghenilor! b-( b-( b-(
si comentariu asta e fain, nu?;)
Asa, fii rea!
ReplyDeleteEra nevoie de clarificarea cu pricina. Eu am crezut ca M vine de la Mai vreau. :-p