N-am prea inteles de ce, dar astora, cand construiesc peretii despartitori la wc-uri, li se termina caramizile cu vreo doua palme inainte de tavan.
Totul e bine si frumos cand singurul locatar temporar al baii sunt eu. Astfel, devin protagonistul unui film de razboi, in mijlocul unor bubuituri, obuze, schije, mortiere si atacuri cu gaze. Sunetele depasesc imaginatia lui Tchaikovsky in uvertura 1812.
Dar, cand sa-mi adun puterile pentru grand finale, inamicul intra brusc in scena si da probe pentru film amenintadu-mi rolul principal din cabina de alaturi.
Acum, pentru mine totul se transforma intr-un film psihologic. O gramada de intrebari existentiale si probleme filosofice inunda neuro-nul in timp ce punctul culminant ramane on hold. Ce sa fac cu noua audienta? Sa o ignor si sa dau play mai departe? Daca urmeaza sa ne intalnim ulterior si imi va cere autografe? Sa opresc filmul pentru publicitate pana se plictiseste vecinul si pleaca? Sa-i dau lui timpul de emisie si sa ma transform in spectator? Daca filmul lui e un lung metraj iar eu voi fi obligat sa intru in atmosfera?
Pana la urma, iau cea mai bine crescuta decizie: voi sista filmarile si voi da prim-planul concurentei. Asadar, dau fast forward si ajung repede la derularea genericului igienic.
Ies din scena dar simt ca mai am multe de spus in cinematografie.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Pe mine logistica ma omoara: momentul dezbarcarii trebuie ales foarte bine pentru a micsora sansele de a intalni vreun combatant; nu inainte de masa pentru a evita microbii care se cer spalati de pe maini, nu dupa masa pentru a evita artileria grea, nu inainte de a pleca acasa pentru ca nu esti singurul care vrea sa traga apa pe apometrul companiei. Am incalecat pe-o sa, si-am plecat la buda mea :).
ReplyDeleteTrebuia sa incaleci pe un colac de WC. Si uite asa, am avea pupaza peste colac. :)
ReplyDeleteDoar daca colacul e Kurtos :).
ReplyDeleteSi uite asa le putem explica musafirilor de ce exista doua bai in casa comuna. Pentru viitorul glorios cand filmele turnate nu vor mai fi mute :p
ReplyDeleteSa vezi cand filmele vor fi 3D. O sa-ti trebuiasca ochelari speciali. Pentru protectie.
ReplyDeleteHmmmm...asta se incadreaza la experiente corporatiste traumatizante....ca sa ne relaxam si sa ne facem curaj nu vrei tu sa mergem sa ne luam inghetzata?
ReplyDeleteTi-am zis sa fii mai discreta ca citeste si nevasta-mea. ;)
ReplyDeleteLa servici avem niste bazine antice, realimentandu-se cu mult zgomot. Deci trag apa de doua ori si zgomotul realimentarii imi acopera onomatopeele (cele cu bun simt). Mi-am tinut si respiratia de cateva ori, dar e penibil sa numeri articolele de imbracaminte ale nefericitului. (sau fericitului)
ReplyDeleteStrategia cu apa e buna. Am folosit-o si eu.
ReplyDeleteAre totusi si cateva lipsuri. Daca tragi apa in timpul ... filmarii, trebuie sa iei pozitia "drepti" ca sa nu iti fie inundata artileria. E greu sa faci asta fara sa bombardezi transeele proprii.
prozaici mai sunteti!
ReplyDeletevoi n-ati citit "Eye contact" de CTP? ati putea lua exemplu de la maestru si sa incepeti sa scrieti eseuri in timp ce va incordati fesierii =))
n-am gasit articolul decat pe un blog, acilea:
http://valentinamelcea.blogspot.com/2009/04/mi-s-intamplat-si-mie.html
Da, fain editorial. Ca sa-l parafrazez, "l-am citit si cu parul de pe ceafa".
ReplyDeleteSi sa stii ca eu asa scriu. Cu fesierii incordati. Mi-as incorda scoarta cerebrala, doar doar o face si ea vreo doua pliuri dar ... cu fesierii e mai facil.
Am fost la sala. :->
Pe zidul despartitor, mai sus amintit sade(uneori) un sul de hartie igienica, mai intotdeauna pe sfert. Imaginati-va un vecin de compartiment impartasindu-ti stradaniile. Vei da atunci intaietate colegului/colegei? Si daca nu asaza la loc ramasita de sul? (personal voi spera ca e mic de statura)
ReplyDeleteImprejurare la fel de neplacuta e atunci cand sulul lipseste, si cum nu port poseta dupa mine, se intampla sa n-am nici un fel de papir. (S-ar putea sa mi se fi intamplat dar nu-mi mai aduc aminte cum am rezolvat-o. Memoria mi-e selectiva, si-i mai bine-asa).
...si mai intrebi de ce ma semnez anonim?!
Se poate rezolva si altfel.
ReplyDeleteLa noi, in wc-ul corporatist, chiar la nivelul ochilor sta o foaie A4 pe care scrie cu font de 40 "Foloseste peria!".
Am facut-o. Ustura.
Pai..si noi ce sa scriem pe foaie?
ReplyDeleteN-ai mai comentat nimic la ce am spus..Nu mai suntem prieteni?! Te-ai suparat pe mine?! Dar ce-am zis?! Si nici pe Facebook nu m-ai adaugat pe adresa "rvbunchelu" Daca vrei sa mai vorbim, sa ma suni tu!
ReplyDelete(Deci cu ce difera Blogul de Faceboook?)
Gata, taci odata! Te adaug unde vrei tu. Si pe foaia de la wc. ;)
ReplyDelete(Ai dreptate. Si blogul poate duce la acelasi tip de comportament ca si Facebook. Sper sa nu fie cazul aici.
Si nu puteam sa ironizez blogul tocmai pe blog. Sau? Poate intr-un viitor post.)
Filmul meu e un serial de animatie, uneori se difuzeaza cate doua episoade pe zi.Insa nu e unul prea consistent.
ReplyDeleteDar vremurile vechi erau mai bune aveam tot un serial dar era film mut insa acum cu colita asta de fermentatie sunt protagonistul in noul film de animatie UP, ca ma iau pe sus curentii.
:-)
ReplyDeleteAsa e, filmele vechi erau mai bune. In nuante de alb si foarte mult negru. Sau era sepia?
Cu noul curent avangardist de fermentatie parca n-as vrea sa fim vecini pe platoul de filmare. ;)
furtuna in larg...de asta sa va feriti, deobicei se infunda pe la mijloc :)
ReplyDelete