Prin definitie, neuro-nul nu are păr. Totusi, in unele cazuri ii mai apare cate un fir. In farfurie. Si pentru el asta nu e cel mai mare cataclism culinar posibil.
Din motive psihologice, nu suport degradarea umana care isi prelungeste trairea muscand din ceva ce a avut viata candva. Din aceleasi motive, nu ma suport nici pe mine atunci cand, ocazional, consum carne.
Zgarciuri macinate cu obstinatie si masele, oase supte zgomotos de maduva, sorici ametiti prin gura, meseni care se infrupta veseli din hoitul decedat al unui cadavru mort resprezinta imaginea actuala a civilizatiei, a normalitatii.
In scopul perpetuarii consumului de carne investim timp, bani si resurse gramaticale pentru inventarea de diminutive cu care umplem avioanele ce fac loopinguri in linguritele ce ne hranesc copiii. Astfel ala micu' e invatat sa se hraneasca cu ciorbica de vacuta, carnita prajita, perisoare, sarmalute, toate numai bune de introdus in gurita. Ne chinuim sa il invatam numele animalelor doar pentru a sti, cand se face mare, ce sa comande la restaurant.
Daca tot vrei sa mananci carne, sa-ti umpli cavitatea bucala cu proteina animala, ia-ti dom'le tolba de sageti, incinge-ti mijlocul cu blana de leopard, vopseste-te in culorile razboiului, ia tomahawkul in mana dreapta, gâtul de gaina neajutorata in mana stanga si hatz, separa intregul in doua multimi. Apoi stai si priveste satisfacut spasmele corpului ce-si cauta sangerand si horcaind capul.
Sa vad si eu o domnisoara simandicoasa, coafata, pe tocuri, imbracata din ultima colectie haute couture, care inainte sa-si tamponeze tacticos buzele dupa ce a inghitit o bucatica de carne atent taiata, sare salbatica la jugulara unui miel ce pastea linistit pe imas si-si infige manichiura french in ficatul victimei.
Sa strapunga repetat inima unui vitel folosind arma crimei un pantof cu toc. Sa sufoce prin strangulare o caprioara inocenta cu elasticul de la dresuri.
De ce vrea lumea sa-si pastreze aparenta de civilizatie? Propun sa inlaturam intermediarul care face toata treaba sangeroasa si ne pune noua pe masa friptura frageda si aburinda. Natura, padurea, piata din centru orasului, ograda vecinului sa fie un imens bufet suedez. Ba toata Suedia sa fie bufet suedez. Atunci sa vedem carnivorii cu vocatie.
It was nice to meat you!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
uau, superb scris. savuros, mustind, aromat, si cu jugulara pulsand de furie productiva."Din motive psihologice, nu suport degradarea umana care isi prelungeste trairea muscand din ceva ce a avut viata candva", aceeasi idee ma umple si pe mine la ora asta. dar in cu totul alt context decat cel culinar. ma bucur ca te-am citit acum.
ReplyDeleteMerci.
ReplyDeleteSi probabil ca ideea care te umple va ajunge un post pe blog. Te voi citi. E o amenintare. :)
Ah, dar la mine deloc nu te gandesti... Ma faci sa ma invart in cercul cu ciuperci, cartofi si alte legume la nesfarsit. Io cand mai invatz sa-ti fac o friptura d'aia zdravana si o oala si mai zdravana de gulash?? Cum ma voi mai uita la mine in oglinda stiind ca cele doua sunt amanate pentru cine stie cand de celelalte pofte neuronale? Huh?
ReplyDelete:D
Imi vine sa te mananc. :-p
ReplyDeleteToata pledoaria ta e valabila in vremuri de prosperitate.
ReplyDeleteDaca insa imi spui ca in caz de foamete, cataclisme sau alte nenorociri, iti lasi femeia si copiii sa moara de foame ca tu nu tai gatul caprioarei cu ochi blanzi, esti mort, vere! :P
Eu una, ucid orice vietate ca sa supravietuiesc eu si ai mei, daca e cazul.
Te includ si pe tine aici :P
P.S.
Daca vine cataclismul, tine aproape de Arcadia, ca vanez eu pentru tine =))
In caz de foamete, stai linistita, nu-mi las eu nevasta sa moara de inanitie. O omor eu ca sa am ce manca. :))
ReplyDeleteTe includ si pe tine aici :P
Acum ma duc sa ucid o rosie care mi se zbate in maini. There will be blood.
Neuro-nule, numai tu esti "capabil de a fi in stare" de-asa solutie salvatoare! =))
ReplyDeleteP.S.
Nu e musai nevoie de reciprocitate, sa stii! Ma poti sari la faza cu inclusul, pe cuvant, fara suparare! :D
Bine. Semnam pact de neagresiune si mergem impreuna la vanatoare.
ReplyDeleteOameni buni, pazea! (buni de mancat, of course)
Binee, deci d'astia imi sunteti... Neuro-nul ignora faptul ca raportul carne oase in cazul meu nu ii este favorabil si dupa masa cu mine ramane cel mai probabil tot flamand iar Arcadia il lasa, cu toate astea, sa ma manance...
ReplyDeleteIo va las dreptul la replica din cauza de obraz suptire si sange albastru ce am. Sa va aud dara :D
;)
Este unul dintre cele mai bune articole citite de mine prin blogosfera asta ... No offense, Arcadia! :D
ReplyDeleteNeuro-nul-ule, iti cedez locul meu, pentru premiul Pulizer! Ai vocatie si ... chemare.
Cat despre "ipotetica" situatie a Apocalipsei ... in caz ca ne intalnim, la fel de flamanzi eu zic sa facem pace! :)
Anul asta am tinut Postul Pastelui, Sfintei Marii si acum pe cel al Craciunului. Deci macar 3 luni pe an sunt cuminte. Dar dupa articolul asta cu greu imi mai vine sa mananc porcul, care cu 5 minute inainte alerga prin cotet ...
Aaa, fara sa fiu un mare carnivor (dimpotriva, tind vertiginos spre vegetarianism), nu vad problema. Plantele sint si ele o forma de viata.
ReplyDelete@Sara
ReplyDeleteTu stii ca mie imi plac cainii asa ca nu ma deranjeaza sa rod niste oase. :-p (Dar tu si toata lumea ar trebui sa inteleaga ca printre cuvinte am zis: "Tu ai cel mai perfect corp" :-P)
@Robert
Multumesc pentru aprecieri dar locul 1, 2 si 3 sunt ocupate de Arcadia, pe buna dreptate. Noi astialalti, ne cedam reciproc locul format din 4-5 cifre.
Cat despre Pulizer, cum n-am prea mancat carne, medalia aia e prea grea pentru mine. :)
Bine, daca suntem flamanzi in imprejurarea apocaliptica de care ziceai, facem pace. Dar tu adormi primul. :)
@Polihronu
Da, ai si tu dreptate. Totusi, e mai uman sa mananci un fruct si sa lasi copacul in viata.
Din pacate, viata, asa cum o stim noi, este foarte imbibata de moarte dar tot nu-mi place principiul dupa care doi lupi si un miel decid democratic ce vor manca deseara.
Sa inteleg ca esti ovo-lacto-. Nu de alta, dar a minca un mar e totuna cu a minca un ou.
ReplyDeleteNeuro-nule şi eu zic mulţumesc dar nu e cazul să mă întinzi pe tot podiumul, pe cuvant!
ReplyDeleteIa mergi de vezi ce-mi scrie un anonim psiholog: cică is geloasa pe Gertrude, ca habar n-am cine sunt eu, ca n-am muncit destul, ca n-am iubit suficient si ca am trait putin. Si degeaba, trag eu concuzia, pesimista si complexata cum sunt. :(
Asadar plec acasa, va poftesc pe tine si pe Robert sa incalecati pe podium si sa impartiti frateste salata.
[Porcul lui Robert si gaina Polihronului le halesc eu, mancand compulsiv, de ciuda! =))]
@Polihronu
ReplyDeleteDa, cam asa ceva.
Altfel ar trebui sa am probleme si cu nenumaratii spermatozoizi care mor fara sa-si atinga scopul.
@Arcadia
Daca e anonim inseamna ca e doar invidios.
Adu-l incoa' sa-l mancam! :)
Deci esti doar hematofob. Se accepta. Si se trateaza : p
ReplyDelete@ arcadia: Haleala placuta!
Daca se trateaza si devin hematofil nocturn de Transilvania e mai bine? :-p
ReplyDeleteneuroane, te-or mâncat duşmanii?
ReplyDeleteNu l-au mancat. Dar pedeapsa pentru postarea lui anticarnivora l-au trimis in Austria la munca silnica ;))
ReplyDeleteRevine in weekend, cu pofta de mancare si de scris. :)